Despre „Mein Kampf” și „pericolul extremismului”

Pentru că noi, moldovenii, dincolo de multiplele probe sportive la care excelăm pe bune la nivel internațional, mai suntem campioni la trei probe tradiționale: călcatul pe greblă, datul cu capul în bară și datul cu capul de pereți. După ce săptămâna trecută scriam despre culmile prostiei bisericești și ipocrizia sacralității, a venit rândul poliției noastre să mă uimească prin aberațiile sale. Acest lucru s-a întâmplat într-un domeniu aparent inofensiv, marcat de intelect și spiritualitate, cum ar fi Academia de Științe, dar tocmai ipostaza asta și mi-a trezit nedumerirea.

În una din zilele trecute, când am zi de prezență în cadrul Institutului de Istorie a Academiei de Științe, întâlnesc un coleg-cercetător care umbla necăjit și revoltat cu o hârțoagă în mână. La întrebarea ce s-a întâmplat, îmi arată un document venit de la Inspectoratul General al Poliției, Inspectoratul Național de Investigații, Direcția nr. 5 (Operațiuni Speciale) semnată de șeful-adjunct al acestei instituții, un anume Gheorghe Cavcaliuc, iar el era cel vizat să dea explicații. Cu o asemenea titulatură orice document ar băga în sperieți, doar că eu după ce am citit documentul am pufnit în râs, după care m-a apucat o ciudă de boxer gata să dea la bot cuiva, după care m-am întristat. În această scrisoare adresată lui Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe, acest Cavcaliuc consemnează că „…în legătură cu necesitatea apărută în baza demersului Biroului de coordonare a luptei împotriva criminalității organizate și altor crime grave al CSI (și aici polițistul nostru deștept dă abreviatura în limba rusă BKBOP) înregistrată în cancelaria Direcției nr. 5 cu nr. 692 din 04.06.2014 cu privire la expunerea în privința cărții lui Adolf Hitler întitulată Mein Kampf. Astfel rugăm să ne comunicați dacă conținutul cărții de Adolf Hitler întitulată Mein Kampf denotă un cu caracter (așa scrie polițistul) extremist(!!!) pe teritoriul Republicii Moldova. Reieșind din termenii restrânși, solicităm respectuos prezentarea răspunsului, în regim prioritar până la 12.06.2014”. Am încheiat citatul.

Dincolo de natura analfabetă proverbială a polițistului, care nicidecum nu vrea să dezmintă mitul privind agramatismul lor general, vreau să fac câteva precizări care evident m-au revoltat. În primul rând, cineva dintre colaboratorii Institutului de Istorie este un turnător de meserie și nu unul care „toarnă” în beneficiul securității și interesului R. Moldova, ci în cel al Federației Ruse, care este extrem de sensibilă la „ascensiunea extremismului” în țara mea, iar prin intermediul unor instrumente cum ar fi CSI și o prostologie de BKBOP obligă Inspectoratul General al Poliției să educe puțin istoricii moldoveni, afectați de pericolul „extremismului”.

În al doilea rând, mă întreb, de când o carte, fie ea și lucrarea lui Adolf Hitler „Mein Kampf”, intră în categoria „criminalității organizate și altor crime grave”? Lucrarea lui Hitler este un document istoric fără de care nu poți face nici o cercetare serioasă despre istoria Germaniei interbelice sau a totalitarismului în general. Prin urmare, orice istoric este în drept să aibă liber această carte acasă sau la birou, pentru că acest lucru face parte din instrumentarul său de lucru prevăzut de spiritul libertății academice și didactice, bazată pe responsabilitatea personală morală și juridică pentru ceea ce publică și predă.

În al treilea rând, pentru toți cavcaliucii dornici de a lupta cu morile de vânt și a interzice cărți pentru că prezintă „pericol” extremist, aduc câteva precizări empirice legate de această carte. Mein Kampf (în română Lupta mea) este o carte scrisă de Adolf Hitler în două volume: Eine Abrechnung (O socoteală), publicată pe 18 iulie 1925 și Die nationalsozialistische Bewegung (Mișcarea Național-Socialistă), publicată în 1926. Hitler a conceput cartea între 1923-24, când a fost deținut în închisoarea din Landsberg am Lech în Bavaria. Mein Kampf este o operă autobiografică, dar și o platformă program a nazismului, mai ales al doilea volum. În cele două volume, dictatorul de mai târziu îşi expune ideologia politică şi planurile pentru viitorul Germaniei, o „nouă ordine”. În acord cu guvernul federal, conducerea regională bavareză a interzis publicarea sau răspândirea cărţii lui Hitler în Germania. Acesta nu are însă influenţă asupra versiunilor în engleză ale cărţii, pentru că drepturile pentru variantele în această limbă au fost deja vândute în 1945 Marii Britanii şi Statelor Unite.

Prin urmare, cartea lui Hitler poate fi descărcată în format digital în limba engleză. Amazon.com oferă acest E-book pentru doar 73 de eurocenţi, pe iTunes costă ceva mai mult, 2,20 euro. Cererea este surprinzător de mare. Cartea lui Hitler s-a situat pe locurile fruntaşe în listele de bestseller ale comercianţilor online. Pe pagina americană a Amazon, cartea semnată de Hitler este cotată de cititori cu 3,8 stele din 5 posibile. Există chiar o versiune gratuită în engleză; 17 site-uri oferă pasaje traduse sau opera completă. Iar cererea este în creştere.
Gerhard Weinberg, profesor emerit de istorie la Universitatea North Carolina, crede că mai mulţi factori sunt responsabili pentru succesul neaşteptat al cărţii lui Hitler pe Internet. „În primul rând, e vorba de curiozitate. Pentru contemporanii noştri, Hitler este o figură din trecut, despre care au auzit foarte multe. Şi acum au dintr-o dată posibilitatea de a citi pe propriul computer, aproape gratis, cea mai importantă scriere a lui Hitler”, a explicat Weinberg într-un interviu pentru Deutsche Welle.

Dr. Richard Wetzell, colaborator ştiinţific al Institutului German de Istorie de la Washington, crede că încercările de limitări în Internet, de genul celor întreprinse de Germania, sunt eronate. În locul acestora, ar trebui permisă o versiune a cărţii prevăzută cu anumite comentarii ale istoricilor, spune Wetzell. „Cartea este o sursă istorică, deci ar trebui pusă la dispoziţia publicului. Există desigur temerea că mulţi o vor înţelege greşit". De aceea, ar fi mai bine ca volumul să fie pus în context, prin adăugarea la scriere a comentariilor critice ale istoricilor. Prin urmare, asemenea cărți au un rol educativ important, care să aducă claritate asupra unor momente istorice controversate, înțelegerea adecvată a cărora ar face pe viitor improbabilă repetarea lor.

În al patrulea rând, dacă e să pornim de la logica cavcaliucilor, atunci lucrările lui Marx, Engels, Lenin, Stalin sau Mao Zedong, de asemenea ar trebui să intre sub incidența Biroului de coordonare a luptei împotriva criminalității organizate și altor crime grave. Crimele care au pornit de la scrierile acestor schizofrenici au dus în pământ circa o sută milioane de oameni, potrivit unor estimări a Cărții Negre a Comunismului. Dar din câte știu, aceste opere mai stau și acum prin librăriile și bibliotecile noastre sau prin birourile foștilor nomenclaturiști comuniști cu funcții sau fără de pe la noi, mai ales și în special la cei de la PCRM. Poate ar fi bine ca Inspectoratul General de Poliție să facă și pe acolo o razie. Sau să-l oblige pe tovarășul Voronin sau Petrenco să dea explicații de ce-l citește pe Lenin sau Marx.

În al cincilea rând, vreau să-i aduc aminte domnului Gh. Duca, președintele Academiei de Științe, că una din funcțiile sale fundamentale în acest for al științei, este apărarea libertății și integrității morale a acestei instituții și a colaboratorilor săi. Din acest considerent, orice imixtiuni de acest gen trebuie stopate în chiar faza în care ajung la el, iar misiunea dumnealui este să protejeze libera cercetare de imixtiunile politicului sau a unor polițiști cu șapte clase ca acest Cavcaliuc. Dacă nu face acest lucru, atunci cu siguranță că nu-și merită locul.

Și în ultimul rând, dar nu în cel din urmă, doresc să-i solicit, de asemenea respectuos, domnului ministru de Interne Dorin Recean, care este din câte am văzut, un mare amator de cărți și de prezențe pe la diferite saloane sau prezentări de carte, dacă într-adevăr ține la acest domeniu și nu vrea să facă doar figurația unui ministru-intelectual, să-și oblige subalternii să se ocupe cu treburi serioase, cu adevărata crimă organizată. Dar să nu intimideze oamenii de știință la comanda Moscovei, pentru că aceasta este „sensibilă” la ascensiunea „extremismului” în R. Moldova din considerentul că un istoric are la birou cartea lui Adolf Hitler. Am mai trăit odată timpurile hidoase impuse tot de la răsărit în care ni se spunea ce să citim și ce să scriem, iar pentru anumite cărți avute sau citite erai deportat sau represat de regimul sovietic.

Vreau să trăiesc într-o țară liberă, unde să pot vorbi, scrie și citi liber tot ce vreau fără ca poliția sau alte instituții ale statului să-mi pună călușul în gură. Pentru că direcția spre care merge țara mea nu este Comunitatea Statelor Independente, ci Uniunea Europeană, care este prin excelență un templu al libertăților.