De la băl, prin derivare cu diferite sufixe, s-au format cuvintele: bălai, bălan, bălăior, bălănuţ, regionalismele bălăuc, bălăuţ şi băluţ cu sensul de „bălăior”. Aceste adjective, care indică un semn distinctiv al persoanei, au devenit nume proprii de persoană. În documentele istorice sunt atestate prenumele feminine: Băla, fiica lui Ioanăş, la 1495, Băla, mama Ancăi, la 1546, Bălaia, fiica popii, la 1621, precum şi prenume de bărbaţi: Bălaci, fiul Focşei, la 1587, Bălaci, fiul Drăgănesei, la 1617, Bălaş, fiul Sorei, la 1617, Bălan, fiul lui Roman, la 1570, Bălan, fiul lui Simion, la 1606 etc. Prin intermediul patronimelor şi al poreclelor, prenumele şi adjectivele respective au devenit nume de familie. În documentele basarabene este frecvent numele Bălan. Apoi sunt atestate numele Bălănescul, la 1752, Bălănuţă, la 1774 (Alexandru Bălănuţă în s. Olişcani), Băluţă, la 1774 (Toader Băluţă în s. Ghermăneşti), Băluţăl, la 1746, Băluţel, la 1745. La 1757 – Darii Băluţăl, fiul lui Ştefan Băluţăl din Hârtop, ţin. Orhei.
De la Băluţel, printr-o pronunţie degajată, u a trecut în ă şi a apărut forma Bălăţel. Băluţel este un nume derivat cu două sufixe: Băl + suf. -uţ a dat Băluţ, la care s-a adăugat apoi suf. -el şi s-a format Băluţel. E clar că Bălăţel este o formă populară vorbită de la Băluţel, fiindcă nu există suf. -ăţ, ci -uţ, -eţ. Numele Bălăţel nu este atestat documentar.
Dar azi, în republică, cu numele Bălăţel sunt înscrise 77 de persoane. 196 de persoane sunt înscrise cu forma Balaţel, ceea ce înseamnă că e acelaşi nume Bălăţel, scris de alolingvi prin înlocuirea literei ă cu a. Doar am văzut din atestările documentare aduse mai sus că au existat numai formele cu ă: Băla, Bălaci, Bălan, Băluţă, Băluţăl, Băluţel. Deci acestea sunt formele corecte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
