Dicționar de nume – Canțer

Numele Canțer are la baza substantivul cancer, provenit din latinescul cancer, canceris, cu sensul „rac, crab”, ca vietate de apa. In latina clasica se scria cancer, dar se citea cancher. In latina medievala a aparut citirea cu t in loc de ce, ci. Fenomenul substituirii africatei ? (ce, ci) cu africata t, provenite din acelasi sunet simplu c (k) latin, este semnalat si in istoria romanitatii rasaritene din Evul Mediu (cancer – canter).

Pronuntia cu ț se atesta si in limba greaca – kantsir. Prin urmare, pronuntia cu t a patruns si in limba romana, la nivelul limbii populare vorbite: cancer-canter. In romana literara cancer este un termen livresc, fiind numele uneia dintre cele 12 constelatii, zodii ale anului, cuprinsa intre 22 iunie si 19 iulie, asa-numita zodia cancerului, a carei semn este reprezentat printr-un rac si de aceea este numita si zodia racului. Mai tarziu, cancer a devenit si un termen medical. Pentru a evita confuzia, zodia a capatat raspandirea cu numirea zodia racului. Persoana nascuta in aceasta zodie este numita rac, iar intr-o perioada mai veche se numea si cancer. Aceste denumiri, folosite ca semne distinctive la identificarea persoanelor, cu timpul, au devenit nume de familie. Cancer, ca nume de familie, a fost redat in forma populara Cantar, atestata prima data in documentele basarabene la 1668: Stefan Cantar din Tatarasti (scris tot cu a in loc de e), apoi la 1774, in satul Recea: Constantin Cantar. La 1661, prin influenta greaca, este atestata forma Cantir, care a prevalat dupa 1711, in perioada domniei grecilor fanarioti. La 1779 este atestat un Vidrascu Cantir, care la 1781 a semnat Vidrascu Cantar (o alta forma populara vorbita). In sec. al XIX-lea s-a revenit la forma veche, primara, Canter, care se considera si azi forma normata. Dar, datorita traditiei scrise, s-au mai pastrat si azi in circulatie formele Cantar si Cantar, care, conform normelor antroponimice, se scrie si Cantaru.