Prin generalizare, cuvântul stávilă a căpătat şi sensul de piedică, barieră, obstacol, apoi şi sensul figurat opoziţie, împotrivire. Stavilă se foloseşte în locuţiunea adverbială fără stávilă = întruna, necontenit, mult şi în expresia a pune stávilă – a-şi impune tăcere, a se reţine în a spune ceva.
De la sensurile figurate ale cuvântului stavilă a provenit şi numele Stăvilă, la început atribuit ca poreclă unei persoane care prin firea, prin caracterul său sau prin convingerile sale făcea opoziţie, se împotrivea unor legi, reguli, idei, ordine, porunci, obiceiuri, propuneri ş.a. Caracterul de poreclă se manifestă prin schimbarea accentului din stávilă în Stăvilă, îmbinării de sunete -ilă atribuindu-se funcţia sufixului -ilă, care indică posesorul unei calităţi, al unor trăsături specifice prin excelenţă (ca în Buzilă, Cornilă, Guşilă, Sărătilă, Sătilă etc.) şi deci cel ce se deosebea prin caracterul nesupus, de a sta mereu în opoziţie, de a fi împotriva la orice a fost numit Stăvilă. Prin intermediul supranumelui, porecla Stavilă a devenit nume de familie.
Numele Stăvilă este frecvent atestat în documentele Orheiului. La 1709 este atestat un Stăvilă, stegar, martor la vânzarea unei părţi din moşia Paşcani, la 1761 – un Toader Stăvilă ot Selişte, mazil, martor la vânzarea unei părţi din moşia târgului Orhei, la 1762 – un Stăvilă, asesor ş.a. În Recensământul Moldovei de la 1774, persoane cu numele Stăvilă sunt atestate în mai multe sate din ţin. Orhei-Lăpuşna: Ioniţă Stăvilă în Teleneşti, Sandul Stăvilă, Toader Stăvilă, Ion Stăvilă, Ilie Stăvilă, mazili în satul Hâjdieni, Vlasă Stăvilă în Selişte, Gheorghe Stăvilă în Boşcana, Vasile Stăvilă în Pecişte. Toţi sunt înregistraţi cu forma corectă Stăvilă, care este recomandabilă şi azi. Stăvilă a fost şi numele de fată al mamei lui Mihail Kogălniceanu – Catinca Stăvilă.
Azi, în republică,cu numele Stăvilă sunt înregistrate 628 de persoane, cu formele incorecte Stavila – 1595 de persoane, Stăvila – 26, Stavilă – 107 persoane.
Maria Cosniceanu,
doctor în filologie
