Azi, în raionul Hânceşti există satul Strâmbeni, atestat la 1880, precum şi o serie de localităţi cu acest nume pe teritoriul României. În Recensământul Moldovei de la 1774 sunt înregistrate satele: Strâmba – în ţin. Bacău şi Tutova, Strâmbii – în ţin. Neamţ, Strâmbă – mahala în târgul Iaşi. Persoana care locuia sau provenea dintr-o localitate cu o astfel de denumire a fost numită Strâmban (Strâmbanu), nume atestat (la 1774) în ţin. Cârligătura: Gheorghe Strâmban şi Toader Strâmban, poştaşi la Poşta Volovăţ. În documentele basarabene numele Strâmbanu apare numai la 1840 într-o scrisoare adresată unui Avram Strâmbanu, neguţător din târgul Bălţi. Forma Strâmbeanu este contemporană, redată conform ortografiei, de la numele unei localităţi Strâmbeni.
Numirile de localităţi cu tema respectivă au provenit din două surse. Strâmba, Strâmbă reflectă aspectul locurilor de aşezare. Strâmbii şi Strâmbeni au provenit de la numele întemeietorului sau al proprietarului acestor moşii (sate) într-o anumită perioadă, fiindcă numele Strâmbul, provenit din porecla strâmb („om încovoiat de spate, îndoit, gârbovit, adus de şale, sucit”), cu derivatele Strâmbei, Strâmbeţ, sunt atestate documentar. La 1613, în documentele moldoveneşti este înregistrat un Neculai Strâmbul din Ciutureşti. La 1764, în documentele basarabene, la mărturia hotarnică a moşiei Cojuşna, apare un Strâmbeiu, care a avut un zapis de cumpărare din bătrânul Oncii. La 1774, în ţin. Putna sunt înregistraţi Constantin Strâmbul şi Pavăl Strâmbeţ.
Azi, în republică, cu numele Strâmban şi Strâmbeanu sunt înscrise câte 2 persoane. Cu î: Strîmban – 56 de persoane, Strîmbanu – 286 de persoane, Strîmbeanu – 23 de persoane; Strîmbu – 61 de persoane şi Strîmbei – 52 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
