De la bulgari numele Vâlc a pătruns la români fiind atestat în toate regiunile româneşti, mai ales în Ardeal, Oltenia şi Muntenia, în formele: Vâlc, Vâlcea, Vâlcan (scris şi Vulcan), Vâlcescu, Vâlcomir ş.a. Şi în documentele moldoveneşti Vâlcul, Vâlcan şi Vâlcea sunt atestate din sec. al XV-lea: Vâlcul Purcelescu, slugă domnească, la 1483; Vâlcul din Romaneşti pe Putna, la 1507; Vâlcan, satul lui…, la 1443; fântâna lui…, la 1475. Mai frecventă este forma Vâlcea care a putut apare în limba română de la Vâlcu, adăugându-i cel mai productiv sufix antroponimic -ea sau -cea: Vâlcea (Vâlce), boier, vornic, martor în sfatul domnesc, mare logofăt, mare vornic, la 1407-1439; Vâlcea, slugă domnească, la 1428; Vâlcea (Vâlco), pârcălab de Cetatea Nouă şi de Chilia, martor în sfatul domnesc, la 1470-1476; Vâlcea (Vălcea), satele lui de pe Bogdana şi Trotuş rămase lui Ştefan cel Mare, la 1488; Vâlcea Bătărescul din Bătăreşti, la 1493 ş.a. În documentele basarabene este atestat numai numele Vâlcul, în sec. al XVIII-lea: Neculai Vâlcul, răzeş de Cojuşna, martor la hotărnicia moşiei Cojuşna, la 1764 şi tot un Neculai Vâlcul şi un Vasile zet Vâlcul sunt înregistraţi printre birnici, la 1774, în satul Cojuşna. Un Antohi Vâlcu din satul Brăviceni, ţin. Orhei este atestat la 1777. De la numele Vâlcu, Vâlcea, Vălcea au provenit şi numirile de sate: Vâlcăneşti, ţin. Iaşi atestat în documentele Lăpuşnei, la 1682 şi satele actuale de pe teritoriul republicii cu numirile Vălcineţ şi Vulcăneşti.
Azi, în republică, cu numele Vîlcu sunt înregistrate 1581 de persoane, Vâlcu – 12 persoane, cu Vîlcea şi Vâlcea – câte o singură persoană, cu numele în forma Vîlciu – 201 persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
