În această zi, Arabia Saudită a anunțat că va crește producția de petrol. În urmatorii patru ani, prețurile petrolului au scăzut rapid – și Uniunea Sovietică a colapsat, scrie Die Welt într-o recenzie la traducerea in germana a cartii scrise de Egor Gaidar.

Gaidar a fost un reformator liberal sub președintele Boris Elțîn. La inceputul anilor ’90 el a lucrat la crearea noului stat, care a apărut pe ruinele Uniunii Sovietice. Până în prezent, mulți ruși îl acuză de situația dificilă a economiei ruse în 90 de ani. Cu puţin înainte de moartea sa, în 2009, el a scris o carte în care expune fără milă deficiențele sistemului sovietic și avertizează în legătură cu noua megalomanie rusă.

Preturile la petrol in 2006 au inceput din nou sa creasca, la fel ca in vremea lui Leonid Brejnev, conducatorul URSS. În același timp, Gaidar privea cu ingrijorare cum toata Rusia este cuprinsa de mitul istoriei moderne a țării. Potrivit acestuia, Uniunea Sovietică a fost întotdeauna o superputere, dar reformatorii – niste nebuni sau poate agenti straini – au venit la putere și au dus tara in dezastru. Aceasta viziune este foarte periculoasa – credea Gaidar – pentru țară și întreaga lume.

Mai rău este că președintele rus Vladimir Putin și elita sa sunt încantati să recurgă la „armele politice nucleare” și sa faca apel la nostalgia post-imperiala, pentru a se mentine la putere. Potrivit lui Gaidar, Putin a deschis astfel o cutie a Pandorei în Rusia. „Este o boală”, a scris el despre sindromul post-imperial. „Și Rusia este într-o fază periculoasă a bolii.”

În istoria economică a lui Gaidar se pot găsi explicații ale mai multor fenomene ale societății ruse contemporane. Inclusiv nostalgia si retorica „manii forte”, care apar în mod constant. A venit la scurt timp după moartea lui Stalin. Șeful Comisiei de Stat pentru Planificare, Nikolai Baibakov, se plângea în memoriile sale despre „iresponsabilitatea” de la ședințele de lucru, care a aparut imediat dupa disparitia lui Stalin.
„Nu e de mirare”, a scris Gaidar. „Dacă sistemul economic se bazează pe teama de regim, atunci cand acesta dispare, economia se prabuseste”. Într-adevăr, disciplina economica dupa 1953 s-a diminuat imediat. Când Nikita Hrușciov, succesorul lui Stalin, a vizitat în 1956 Donbasul sovietic, el a descris situația într-o propoziție scurta: „S-a furat totul”.

Creșterea prețurilor la petrol, colacul de salvare

În același timp, Gaidar explică de ce nu mai este posibila revenirea la teroarea totalitară în Rusia. Birocrația sovietică este prea infricosata de regim si represiuni. Și astfel, în anii ’60, a fost făcut un fel de contract între societate și autorități. Populația rămâne loiala regimului, în schimb acesta garantează programe sociale extinse și prețuri fixe in comertul cu amănuntul. Această descriere este foarte asemănătoare cu logica regimului lui Putin. Apoi, corupția, ineficiența și o pasiune pentru proiecte ambițioase la scară largă, foarte scumpe, dar în cele din urmă care aduc pierdere, toate acestea conducerea curenta a Rusiei a moștenit-o din perioada sovietică.

Apoi, atunci ca și acum, un astfel de sistem avea o singura salvare – creșterea prețurilor la petrol. În anii ’70 și ’80, aceasta crestere a acoperit toate erorile, și țara a dus un trai cu preturi neschimbate. Și, la fel ca și astăzi, prețurile ridicate la petrolul au împins conducerea sovietică la aventuri în politica externă, așa cum a fost războiul din Afganistan.

Industria de apărare a devenit un colos care, potrivit lui Gaidar, nu se mai supunea nici macar logicii militare. Armele produse în URSS au atins un volum atât de mare, încât analiștii americani din anii ’80 au ajuns la concluzia că Uniunea Sovietică se pregătește pentru un război ofensiv. Deși nici in gand nu avea URSS asa ceva.

Gaidar a incercat să explice publicului larg din Rusia ca problema economica a Rusie nu a fost generata de „terapia sa de șoc”. El a explicat în detaliu că criza alimentară nu a fost rezultatul reformelor lui Gorbaciov, ci doar consecința dezvoltarii economice a Uniunii Sovietice. Și el nu s-a zgârciți la epitete in descrierea haosului și neputinței perioadei de tranziție – atmosfera din cauza careia, mai târziu, mulți ruși vor capata un sentiment de umilință și dezgust pentru orice fel de reforma.

În cartea sa Gaidar a explicat că blestemul petrolului și a economiei slabe rămân cele mai mari riscuri ale conducătorilor autoritari din Rusia. Desi economiștii au învățat multe din greșelile Uniunii Sovietice și au construit o economie mai stabilă, cu toate acestea, nici actuala conducere a Rusiei, în faza prețurilor ridicate la petrolul, nu a reușit să reducă dependența economiei de exporturile de materii prime. Această situație, combinată cu „sindromul post-imperial” se poate dovedi din nou fatală pentru Rusia.

Sursa: Paginaderusia.ro