Ei mi-au spus atunci aceste cuvinte, care mi s-au întipărit în minte. Mai mult, am încercat să înțeleg cum altfel poți vedea pădurea? Și m-am gândit că trebuie să te îndepărtezi. Cu cât ești mai aproape, cu atât vederea îți este mai îngustată.
E o senzație pe care o trăiesc ori de câte ori mă întorc în Timișoara. Distanța mare dintre capitala vestică a României și capitala Moldovei, ne ajută să ne vedem mai bine. Poți să mergi în orice oraș din România, se va găsi întotdeauna cineva să te întrebe de vreun cunoscut din Chișinău sau despre situația politică (ori socială) din Moldova.
Poți să faci evenimente culturale în orice colț de țară, se va găsi un student din Chișinău care să fie prezent. Alteori, doi sau trei. Și ai senzația la un moment dat că le duci românilor o parte din Moldova, o bucățică din viața de la noi. Însă nicăieri lucrurile astea nu se întâmplă în proporții atât de mari ca la Timișoara.
Criticul Cornel Ungureanu întreabă pe jumătate din scriitorii moldoveni, de toate vârstele. Ne spune despre masteranzii și doctoranzii care au studiat scriitorii basarabeni. Ne întâlnim cu Adriana Babeți – aceleași discuții, despre oameni, despre proiecte, despre revistele noastre. Silviu Oravitzan vrea să știe despre pictorii capitalei noastre. Viorel Marineasa povestește despre experiențele lui din Republica Moldova.
În două zile la Timișoara am vorbit despre cultura din Moldova mai mult decât vorbim la Chișinău într-o lună. Uneori chiar am impresia că nicăieri în România nu se discută atâtea despre noi, ca în Timișoara. Și bineînțeles că asta mă bucură. Dar în același timp mă face să mă întreb, de ce tocmai în cel mai îndepărtat colț al României?
Nu cred în complexele extremelor, nu cred că e un interes reciproc pornit dintr-un complex al „centrului”. E un interes real, justificat de simpla apreciere, nu de complexe sau coaliții ale marginilor. Și din cauza asta mă gândesc că Timișoara și Chișinăul formează împreună reversul proverbului cu care am început: poate tocmai distanța le ajută să se vadă mult mai bine și mai obiectiv, dacă atunci când ești în pădure nu o poți vedea din pricina pomilor, când te îndepărtezi, poți observa frumusețea și mărimea ei.
