Cu un fin simț analitic, Dodon observă că „simptomul vidului patriotic în creația artistică trădează lucruri mai profunde, trădează inconsistența atașamentului nostru general față de pământul pe care trăim. Fiecare, în particular, poate va spune că e atașat țării sale, dar aceste atașamente individuale iată că sunt insuficiente atâta timp cât nu e cultivat neîncetat un atașament comun, colectiv față de Patrie”. Deoarece nu fiecărui cititor îi este dat să pătrundă în profunzimile acestui gând dodonian, explic ce a avut în vedere proaspătul exeget al esteticii cântecului patriotic moldovenesc: poate, fiecare poet, cântăreț, om simplu în particular își iubește patria moldovenească în particular, adică în mod egoist? Ca să dispară vidul patriotic, patria moldovenească trebuie iubită în colectiv! Cum se întâmplă de obicei la noi? Se pornesc țărăncile la prășit în zori de zi și fiecare, în particular, murmură vreo creație artistică populară, dar nu dintre cele patriotice, ci legate pe teme minore cum ar fi dorul, dragostea și chiar sexul. Ce propune Dodon? Ca să cultivăm patriotismul la aceste țărăncuțe, ele trebuie să pornească în câmp în mod organizat, colectiv, și să cânte în comun creații artistice patriotice de să vuiască satele! Și să cânte nu chestii de astea, aflate în limita desfrânării: „Aseară vântul bătea,/ Badea-n brațe mă strângea” sau „Vino, bade, serile,/ Nu-ți uita cărările” ori „Omule, cu vinul bun,/ Ce stai cu căruța-n drum?/ Trage mai bine la o casă,/ Unde-i nevasta frumoasă/ Și bărbatul nu-i acasă”… ș.a.m.d., ci creații patriotice, expresie a vremurilor noi: „Foaie verde de sulfină,/ Cântă babele-n grădină,/ Lenin ne-a adus lumină!” sau „Frunză verde de mărari,/ Voronin ne-a adus pensii mari/ Și ne-a făcut gospodari!” sau „Frunză verde măghiran,/ Mă mândresc că-s moldovan,/ Moldovan cu sapa-n spate,/ Mișin ne-a adus dreptate!”. Iată așa, cu asemenea creații artistice, vom umple vidul patriotic al R. Moldova!
Dodon este conștient de pericolele modernității. „Știu, scrie el în continuare, că arta modernă are legile ei, știu că alte valori sunt la ordinea zilei într-o lume care se globalizează, iar cântarea de țară și popor este frecvent abandonată de dragul unor cântări emancipate”. Care-i soluția, ne întrebăm? Soluția e una, consideră Dodon – implicarea politicienilor în lupta sfântă pentru umplerea vidului patriotic cu ceva foarte patriotic moldovenesc. Citez: „Consider că misiunea cultivării spiritului patriotic revine și politicienilor”. Eu aș merge chiar și mai departe: trebuie implicate și structurile statului, îndeosebi cele de forță. Un cuvânt aparte în lichidarea vidului patriotic și umplerea lui cu creații artistice patriotice moldovenești îl au de spus Ministerul de Interne și SIS-ul. Prezența colaboratorilor acestor structuri la nunți, cumătrii, zile de naștere și la alte chefuri ale moldovenilor, cu instrucțiuni clare de a interzice „unele cântări mai emancipate” ar contribui în mare măsură la educarea patriotismului la moldoveni și moldovence. Nu trebuie să rămână străine de această activitate Academia de Științe. Compania de Stat „Teleradio-Moldova”, Ministerul Culturii. Trebuie elaborate culegeri de „cântări de țară și popor” pentru cântăreții profesioniști, dar și pentru amatori, care proslăvesc Moldova și moldovenii; trebuie interzise „cântările mai emancipate”, rodul nefast al globalizării, trebuie interzise toate cântecele populare care încep cu „foaie verde” sau „frunză verde”. Exegetul remarcă pe bună dreptate că „am rămas practic, îmbrăcați doar în straiele folclorului tipic, tradițional, în lipsa unor veșminte noi, moderne”. Cu adevărat așa este! E timpul să renunțăm la „straiele folclorului tipic”, să îmbrăcăm în „veșminte moderne” patriotismul nostru moldovenesc! Cât o să umblăm noi numai cu folclorul ăsta erotic, îmbrăcat în straie tipice? Trebuie să îmbrăcăm ideile moderne în veșminte moderne: culoarea roșie, secera, ciocanul. Iată un exemplu: „Hai, mândruțo, la pârău,/ Să-ți arăt ciocanul meu!” Sună frumos, modern, patriotic. Ce poate fi mai înălțător, mai mobilizator și mai patriotic decât un asemenea cântec în care se descrie cum un tânăr comunist moldovean, dotat cu un ciocan, o cheamă la izvor pe o tânără comunistă moldoveancă (membră a Aripii tinere a PCRM), dotată cu o seceră, se apucă de secerat iarba de lângă un izvor!?
…În finalul materialului, Dodon face un apel către moldoveni: „Am expus gândurile de mai sus ca un îndemn la clasa politică, la elita culturală, la creatorii individuali – haideți să sprijinim, fiecare în parte sau în comun, redeșteptarea patriotică a statului moldovenesc. Haideți să sprijinim creația patriotică autohtonă”. Drept exemplu personal Dodon se angajează „să contribuie, pe cont propriu, la promovarea noului patriotic”. De astăzi, dau startul unei noi rubrici. Creație Patriotică, unde voi plasa diverse creații mai vechi și mai noi ale culturii noastre moldovenești. Vă îndemn, pe toți cei care scriu, compun, pictează, să contribuiți la completarea acestei rubrici”. Așa scrie Dodon în încheierea textului său…
Bună idee! Cred că cititorii noștri au prins-o. Haideți și noi să deschidem o rubrică de Creație Patriotică în care să publicăm „diverse creații mai vechi și mai noi ale culturii noastre moldovenești. Încep eu cu una, auzită cu mulți-mulți ani în urmă de la un fost deportat din comuna Voinescu (pe atunci Pobeda) Hâncești. Atâta țin minte: „De-ar vedea Domnul cel sfânt,/ Ce fac comuniștii pe pământ: / Au făcut din cai cârnați,/ Din golani – deputați/ Și au trimis la raion,/ Ca să-și bată joc de om…” Frumos, înălțător, tulburător, adevărat și, principalul, patriotic!
Ce-ar mai fi de adăugat în final despre acest Dodon? Doar atât: dacă el e considerat una din „mințile luminate” ale socialiștilor, vă imaginați ce mamă de întuneric e în tărtăcuțele celorlalți socialiști? Ce facem la toamnă cu ei? Îi votăm sau le cântăm vreun cântec patriotic românesc?
Fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014
