Este lesne de observat că întreaga societate reușește treptat să prioritizeze lucrurile într-un mod firesc. Toată lumea este concentrată de ceva vreme asupra șanselor europene ale Republicii Moldova, chiar dacă o mare parte dintre cetățenii acesteia s-au integrat demult în Uniunea Europeană, forțați fiind de conjuncturile domestice nefericite.
Așadar, în weekend am fost cu toții martorii unui eveniment grandios, care probabil că așa și va rămâne în memoria colectivă a moldovenilor, drept Marele Miting Pro-Europa. Disecând acest titlu, grandios și el și dat de mine ad-hoc, vom vedea că, dincolo de toate criticile care i s-au adus, își merită pe deplin titulatura. Sigur, așa cum e și firesc, inclusiv pentru democrațiile stabile, mulți participanți au venit la invitația mai mult sau mai puțin insistentă a partidelor de la putere, alții nu știau până la capăt de ce se aflau în Piață, iar unii au venit pur și simplu „să caște gura”. Dar nu aceasta contează în primul rând, ci faptul că toți aceștia, plus ceilalți, majoritatea bine informată și conștientă, s-au aflat acolo, s-au bucurat împreună și și-au luat doza de speranță și motivație, atât de necesară pentru fiecare dintre noi, pentru a putea continua cu fruntea sus viaţa de zi cu zi. Nimeni nu contestă că o bună parte dintre aceste speranțe nu sunt altceva decât iluzii, cu șanse minime de a fi îndreptățite. Dar până la urmă, tot organizatorii manifestației vor avea de suferit dacă în cel mai scurt timp, nu vor contribui la realizarea așteptărilor generate. S-a vorbit mult după miting despre setarea unor standarde foarte înalte de către guvernare, pentru aceeași guvernare. Tot ei și-au setat planul de îndeplinit, pe care l-au anunțat public și pentru care vor răspunde tot public, la alegerile parlamentare. Iar asta presupune multă muncă și responsabilitate. Acum să-i vedem și la treabă.
Al doilea eveniment la care am fost martori, a fost publicarea rezultatelor sondajului vox populi, realizat în perioada premergătoare manifestației (21 octombrie – 2 noiembrie). Bazându-ne pe impactul mediatic imens al mitingului, am putea estima, fără să greșim, că rezultatele cercetării ar fi putut fi cu mult mai bune dacă aceasta ar fi fost operată după 3 noiembrie. Totuși, impresia la nivelul publicului a fost că sondajul a luat în calcul și ziua mitingului, lansat fiind tocmai după miting. Nu știu dacă a existat o doză de intenție aici, dar cert este că și așa, rezultatele ne pot face să fim optimiști. În principal, merită reținute răspunsurile la două întrebări, care ne duc la următoarele concluzii. Pro-europenii câștigă în fața pro-putiniștilor, acumulând 46,5% (voturi pro-aderare la UE) vs. 21,1% (voturi anti-aderare la UE). Iar partidele pro-europene ar acumula toate la un loc aproape același număr de voturi (26,4%) și comuniștii, și socialiștii (31,7%). Repet, estimarea impactului manifestației din weekend ne-ar permite să fim mai optimiști, cel puțin în privința noii ponderi a PLDM, PD și PLR, care probabil a mai crescut.
Dar toate aceste evaluări şi estimări n-ar avea niciun rost fără a ţine cont şi de fenomenele de lângă noi, cu sau fără mitinguri şi sondaje. Mai ales că ultimele două nu sunt decât nişte creaţii ale câtorva grupuri de actori activi şi interesaţi direct, respectiv nu pot fi luate de bune chiar în totalitatea lor şi fără rezervele de rigoare. Cele ce pot fi luate de bune, însă, sunt fenomenele sociale care oricum se întâmplă. Unul dintre acestea este depopularea satelor noastre, începută acum mai mulţi ani şi accentuată pe vremea peceremiştilor. Ei bine, de o vreme emigraţia moldovenilor capătă nuanţe de migraţie circulară, adică subiecţii pleacă în afară cu scop de muncă, dar se întorc sau investesc în localităţile lor de origine. Un exemplu este situaţia din satul Corjeuţi, care, fiind prezentată într-un reportaj recent, m-a surprins pozitiv. Pe scurt, băştinaşii au emigrat la un moment dat masiv în UE, preponderent în Franţa, iar în prezent investesc în dezvoltarea comunităţii lor, mai ales în infrastructură. Comparativ cu alte localităţi neafectate de fenomen, calitatea vieţii corjeuţenilor (dar şi a locuitorilor altor sate de emigranţi) este vizibil mai bună. În mod firesc, acest lucru nu poate să nu ne facă să ne gândim la cauze şi premise. Iar acestea rezidă, bineînţeles, în calitatea vieţii din statele europene. Acum ar trebui să ne imaginăm cum ar fi dacă moldovenii ar putea avea acelaşi salariu ca în Paris, de exemplu, dar locuind în Corjeuţi. I-ar scoate oare din casă un asemenea mobil, dacă s-ar anunţa un referendum privind aderarea la UE, sau bunăoară, un miting? Putem intui că i-ar scoate. Ei bine, pentru asemenea proiecţii şi chiar iluzii merită susţinut discursul european de azi al liderilor politici, al sectorului civic, al intelectualităţii şi al tuturor celorlalţi. Restul sunt dezbateri firave într-o societate cu o democraţie şi mai firavă.
