Postul Crăciunului e un post ușor și unul al bucuriei. Nu întâmplător avem atâtea dezlegări la pește. Pentru că el vestește nașterea Pruncului Iisus. Și o vestește de cum se lasă postul, prin slujbe, prin colinde, prin sărbătoarea Sfântului Nicolae care o prefațează.
Noi, fiecare în parte, suntem prin post, oamenii ce așteaptă împlinirea profeției, dată de Dumnezeu primilor oameni încă de la alungarea din Eden: venirea Mântuitorului. Prin post, noi reluăm acea așteptare. Însă prin colinde ne transformăm în cei trei magi, care pleacă să se închine Noului Rege, vestind totodată nașterea Lui.
Sigur, din evenimentele petrecute la Nașterea lui Iisus fac parte și omorurile lui Irod. Dar cred că fiecare dintre noi se va strădui să fie cel care așteaptă și cel care vestește, păstorul care are parte de revelație, fiecare făptură care a participat (sau anticipat) cu emoție cel mai important moment al omenirii (până la Învierea Domnului).
Să nu uităm că sărbătorile de iarnă nu sunt zile de chef și cumpărături, ci sărbători bisericești care ne definesc și care ar trebui să ne umple de bucurie și speranță. Dacă spunem că nu putem posti, mințim. Iar dacă nu vrem să postim, putem să ne rugăm. Postul până la urmă înseamnă înfrânare și dacă sănătatea te silește să nu renunți la lapte sau carne, sunt sigură că vei găsi suficiente plăceri de la care te poți înfrâna. Fie și televizorul. Postul nu e regim alimentar, așa că ar trebui să găsim o formulă prin care să devenim unul din personajele ce completează marea sărbătoare.
Postul, rugăciunea, spovedania, colindatul, milostenia, înfrânarea – sunt căi ce stau înaintea noastră, căi pe care putem începe și noi, din 14 noiembrie, să mergem pe drumul magilor, pregătindu-ne de a privi „Răsăritul cel de sus”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
