Mulți plasticieni și-au ros papucii prin stâncile Butucenilor, dar Dumnezeu l-a însemnat pe feciorul lui moș Grigore Morărescu cu acest har pe care l-au avut și marele Goia, Rivera, Orosco, Sicheiros, Ruo și alții. În pânzele plasticianului Ion Morărescu vedem ecoul de avangardă și strigătul acestei doine ce ne doare în Basarabia noastră stârpită de rechini. În sălile Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși” s-a produs o cotitură de conștiință plastică care pe mulți plasticieni și critici i-a pus pe gânduri. Acum toți tac…, însă tăcerea aceasta și mai mult îi atrage pe ei toți în fața faptului împlinit.
L-am cunoscut de mic, l-am urmărit, am visat împreună și îmi permit, dragi cititori, să-mi expun gândurile vizavi de acest eveniment neordinar în arta plastică din România. Pe parcursul expoziției de mare rezonanță te însoțește un strigăt dramatic, bine modelat, tratat cu o forță motrice de gladiator.
Și îți vine gândul firesc „Unde dai și unde crapă”, căci pauza ce s-a creat de la decesul plasticianului Andrei Sârbu până în prezent a fost umbrită sau voalată de mulți critici, fără conștiință de cauză. A fost cazul ca Bacăul să-i ofere Premiul Mare al României într-o luptă strânsă la „Saloanele Moldovei” din 2006. Am remarcat încă în timpul adolescenței harul acestui plastician, floarea-soarelui, arsă de bruma Basarabiei, am hoinărit prin codrii somnoroși împreună, admirând fenomenul coloristic în matricea noastră. Deoarece aceste forme solare arse, antipode luminilor lui Van Gogh, l-au adus pe plastician spre veșnicele semne ero-cosmice care domină acest tașism de o rară forță.
În centrul metaforei seductive simțim zbaterea și lupta interioară ce se dă în spectacolul expresiv semi-nonfigurativ, eu zic vocea pietrelor, unde dai cu cuțitul, iese apă de izvor. Acest artist nu caută rame aurite sau poleite cu argint. Pictura sa, necătând la dimensiuni, este într-o infinită mișcare ce doinește și mustește prin harul coloristic de mare caracter. Anume de caractere duce lipsă fenomenul artistic atât în Basarabia, cât și în tot spațiul românesc. De caractere și demnitate de care dă dovadă Ion Morărescu, care stă la straja educației plastice activând la Catedra de pictură a Facultății de Pictură și Arte Decorative a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.
Ultimele călătorii la Veneția l-au adus pe artist pe arena europeană, având doar în Veneția vreo nouă participări cu brio. După cum știm și vedem cu toții, talentele se afirmă cu adevărat în marea concurență din străinătate. Deci, să fie de bun augur expoziția personală, jubiliară, a maestrului și să devină un mare exemplu de cavalerism în pictura universală. Să ne trăiești la mulți ani, maestre!
Vasile Dohotaru, pictor
