Reabilitarea drumurilor din Republica Moldova avansează, dar la un cost care arată clar cât de scumpă a devenit infrastructura rutieră. Administrația Națională a Drumurilor anunță că, în medie, un kilometru de șosea reabilitată cu finanțare externă ajunge la aproximativ un milion de euro. Suma include proiectare, lucrări, supraveghere și ajustări de preț, iar nota de plată finală apasă direct pe împrumuturile și granturile pe care statul mizează pentru modernizarea rețelei rutiere.
În prezent, sunt în execuție peste 234 de kilometri de drumuri, cu o valoare totală a contractelor de aproape 231 de milioane de euro. Potrivit datelor oficiale, progresul fizic general al acestor lucrări este de circa 75 la sută, ceea ce înseamnă că multe șantiere au depășit deja fazele critice de terasament și structură. La capitolul plăți, însă, situația arată altfel: până acum au fost achitate aproximativ 118 milioane de euro, restul urmând să fie decontat pe măsură ce lucrările se apropie de final.
Pe lista priorităților se află opt obiective rutiere strategice, care ar trebui să schimbe modul în care se circulă între sudul, centrul și nordul țării. Printre acestea se numără traseul Chișinău–Comrat–Giurgiulești, vital pentru legătura cu portul de la Dunăre și cu frontiera spre România, dar și drumurile Hâncești–Leova–Cahul sau Codrul Nou–Soroca–Unguri, importante pentru conexiunile regionale și pentru transportul de mărfuri. Autoritățile susțin că, odată finalizate, aceste șosele vor reduce semnificativ timpii de deplasare și costurile logistice.
Responsabilii de la Drumuri promit că, în urma acestor investiții, Republica Moldova va avea șosele mai sigure, cu structuri modernizate, acostamente consolidate, marcaje vizibile și elemente de siguranță rutieră conforme cu standardele europene. În teorie, reabilitarea nu înseamnă doar asfalt nou, ci și poduri reparate, intersecții regândite, stații de transport modernizate și acces mai bun pentru localitățile aflate de-a lungul traseelor. Pentru șoferi și transportatori, diferența ar trebui să se vadă în mai puține gropi, mai puține defecțiuni și un trafic mai fluid.
Pe fundal, rămâne însă întrebarea dacă prețul plătit – circa un milion de euro pe kilometru – este sustenabil pentru o țară cu resurse limitate și cu nevoi uriașe de infrastructură. În timp ce autoritățile invocă inflația, creșterea costurilor la materiale și cerințele tot mai stricte de calitate, mulți se întreabă dacă licitațiile sunt suficient de competitive și dacă monitorizarea contractelor este pe măsura sumelor investite. Fiecare kilometru scump plătit din bani împrumutați devine o datorie pe termen lung pentru buget.
În lipsa unei strategii clare de întreținere pe termen lung, riscul este ca drumurile reabilitate cu costuri record să ajungă din nou degradate în câțiva ani, dacă nu sunt corect exploatate și întreținute. De aceea, modernizarea actuală trebuie dublată de un plan serios de mentenanță, dar și de transparență în cheltuirea banilor. Altfel, investițiile de sute de milioane de euro riscă să fie percepute ca proiecte scumpe, făcute „o dată la zece ani”, fără garanția durabilității.
