Operă a arhitectului Bernardazzi, lăcașul a fost conceput inițial ca o capelă a Liceului „Gheorghe Asachi”, pe atunci gimnaziu de fete. Perioada de tihnă a bisericii se încheie odată cu venirea bolșevicilor, care au transformat-o în muzeu al ateismului. În 1941, când autoritățile române au revenit în Basarabia, biserica și-a reluat activitatea, pentru a fi din nou închisă în 1944. Comuniștii i-au conferit locașului diverse întrebuințări: a fost sală de sport, de dansuri și iarăși, muzeu al ateismului. Pictura a fost distrusă, iar în interior au apărut noi încăperi.
Când locașul i s-a încredințat părintelui Ioan Ciuntu, aici se găseau vrafuri de tomuri în care Dumnezeu era negat, fiind slăvit ateismul, și o bogată corespondență între inamicii credinței din întreaga lume. Imobilul fusese adus într-o avansată stare de degradare. Geamurile erau sparte, sistemul de încălzire inexistent. „Ne încălzeam prin muncă”, rememorează părintele Ciuntu – omul care a sfințit aici locul.
El s-a străduit să-i redea bisericii duhul de altădată, îmbogățind-o cu noi elemente. Actuala catapeteasmă, asemănătoare cu cea veche, a fost realizată la Humulești, în satul lui Ion Creangă, pictura este în stil bizantin.
Dar nici după redeschiderea bisericii, pe 4 decembrie 1994, lăcașul nu a fost ferit de primejdii, devenind, se pare, un teren de luptă între Patriarhia Română și cea Rusă, care începuse să o revendice. Nopți la rând oamenii au vegheat și s-au rugat pentru potolirea disputelor.
„Acum este o biserică ortodoxă românească, cu o tradiție bine închegată și suntem bucuroși că avem o lume cultă. Nu în zadar este numită biserica intelectualilor”, spune protoiereul Ioan Ciuntu, menționând că între credincioșii parohiei se numără medici, ziariști, cadre didactice, oameni de creație, pictori, muzicieni.
Între timp, biserica s-a extins. „Avem trei lăcașuri: Biserica Sf. Teodora, am ridicat și biserica din curte și lăcașul de la Ciocana, închinat Sfântului voievod Ștefan cel Mare. Toate trei păstrează același duh”, spune protoiereul.
El se bucură că, de când slujește aici, o generație întreagă a bătătorit deja cărarea spre biserică, s-au format buni creștini, oameni familiști, culți și onești. Acești oameni apropiați de biserică au o pace interioară, care îi deosebește de cei care încă nu l-au găsit pe Dumnezeu, despre care părintele Ciuntu spune că sunt măcinați de incertitudini și se simt „parașutați pe un teritoriu necunoscut”. Pentru o mai mare revigorare a credinței, părintele spune că e nevoie și de mai multă mobilizare. „Încă am valorificat puțin din ceea ce ne-a pus Dumnezeu în putere”, adaugă preotul Ciuntu.
Cum aniversarea Catedralei „Sfânta Teodora de la Sihla” are loc în Postul Crăciunului, părintele le-a urat credincioșilor multă lumină și înțelepciune. „Să le oferim tinerilor din valorile noastre spirituale, să-i ajutăm să devină mai buni. Numai așa putem fi cu sufletul împăcat. Să avem dragoste de țară, de familie și pentru tot ce Dumnezeu ne aduce în fața ochilor plăcut sufletului. O viață avem și trebuie să trăim cu demnitate”, a spus protoiereul Ioan Ciuntu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
