Trăim cum vrem, hotărâm singuri acțiunile noastre, păcătuim asumat sau nu, iar Dumnezeu rămâne pentru noi El și foarte rar Tu. De multe ori am senzația că ne raportăm la El în modul în care ne tratăm de boli. Nu mergem la doctor, ci găsim singuri leacul. Nu luăm medicamentele după o rețetă, de trei ori pe zi, ci doar atunci când ne simțim rău fugim la sertarul cu medicamente și scoatem de acolo trifermentul sau ibuprofenul.
Tot așa mergem și la Dumnezeu. Nu ca la doctorul care ne-ar putea vindeca, dacă i-am urma cu atenție sfaturile. Nu ca la terapeutul care știe ce e mai bine pentru noi și sănătatea noastră. Ci, simplu, ca la sertarul de medicamente. Și doar atunci când ne simțim rău.
Aflăm imediat, în funcție de durerea noastră, care e „pastila". Suntem bolnavi – citim Acatistul Sfântului Nectarie din Eghina, suntem înșelați – citim Acatistul Sfântului Mina, suntem în tulburare – apelăm la Psalmi. Dar nu zilnic, nu ca și cum rugăciunile ar fi parte constantă din viața noastră. Doar atunci când dăm de necaz.
Atunci îl descoperim pe Tu: „ajută-mă Tu, Doamne, că n-am alt sprijin". În restul zilelor, când toate merg după voia inimii, Dumnezeu rămâne un El, îndepărtat de noi, închis în sertarul cu medicamente, la care vom apela doar în caz de forță majoră. Exact ca mersul la biserică de marile sărbători. Ne spunem singuri: cum să nu merg azi la biserică, e o sărbătoare mare! Și deodată ne simțim mândri, mulțumiți de conștiința noastră. În restul duminicilor nu ne mustră conștiința că stăm și dormim.
Asta nu a înțeles omul în relația cu Dumnezeu. Sau preferă să nu înțeleagă. O relație presupune un dialog continuu. Pentru că nu putem spune: sunt în relații bune cu farmacistul care îmi dă ibuprofenul. Suntem într-o relație doar cu cei pe care îi iubim, care sunt parte din viața noastră, mereu prezenți.
Sunt zile în care Dumnezeu a fost pentru noi doar El? Ne rugăm suficient? Mergem la Dumnezeu ca la izvorul vindecărilor sau ca la sertarul cu medicamente? Sunt întrebări simple cu răspunsuri clare. Să ne analizăm și să fim sinceri. Dacă suntem în situația aceasta de distanțare, să nu disperăm, ci să devenim mai buni, să ne rugăm mai insistent și să ne dorim ca Dumnezeu să fie cu noi în fiecare clipă a vieții noastre, de aici și de dincolo.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
