Suntem oameni şi avem de multe ori predispoziţia de a ne gândi la tot ce este mai rău şi mai urât. Am auzit zilele trecute o discuţie între două doamne care se văitau una alteia, una spunând că nu ştie să gătească mâncarea preferată a soţului precum mama acestuia, iar cealaltă spunând că se teme de singurătate. Discuţia mi-a atras atenţia prin accentuarea cuvântului singurătate.
Mda, singurătatea! Am citit undeva că ne naştem singuri, respirăm singuri, dormim singuri şi murim tot singuri. Deci, ce e singurătatea? Poţi fi cu cineva şi de fapt să fii singur, sau nu. Singurătatea, cred eu, e o stare, nu un fapt. E cum te simţi şi cum vrei să te simţi. Când pierzi pe cineva drag, te simţi singur, indiferent cum e pierderea. Dacă e deces, pierderea este definitivă, dacă e despărţire, mai poţi spera că totul va fi bine la un moment dat. Oricum, de fiecare dată când ne despărţim de cineva drag murim câte un pic. În schimb, dacă vrei poţi alege să trăieşti.
Dacă tu crezi că vrei să treci prin viaţă ca o umbră, iarăşi e alegerea ta şi numai tu poţi să-ţi asumi vina de singurătate. Sau dacă vrei să fii fericită, OK, aşa să fie. Reţine că va fi cum vei dori tu să fie de fiecare dată. Şi nu cum ţi se spune de către ceilalţi că trebuie să fie! Şi ce înseamnă mult mai în vârstă şi mai înţelept? Deocamdată ai doar o certitudine: te bucuri doar de această viaţă. Aşa că lasă temerile deoparte, nu lăsa loc duşmanului fericirii să îşi facă loc în viaţa ta şi în schimb TRĂIEŞTE-O!
Timpul Suplimentul Femeia
