Etnici maghiari – împuşcaţi de NKVD la Chişinău

În primăvara lui 1944, linia frontului sovietic a ajuns la Nistru, iar după 23 august 1944 a trecut Prutul, aşa încât RSSM devine un centru strategic al sovieticilor. La Chişinău îşi stabilesc temporar reşedinţa instituţii importante ale Armatei Roşii. Inexplicabil încă, dar Chişinăul devine locul în care sunt deţinute persoanele capturate de sovietici, învinuite şi judecate de infracţiuni de război. Tot aici este şi locul executării sentinţelor date în cazurile celor condamnaţi la moarte. Cei judecaţi de către tribunalele militare sovietice – chiar dacă linia frontului era mult mai departe de Prut, în Europa, erau escortaţi în RSS Moldovenească, închişi în puşcăria internă a NKVD-ului moldovenesc, unde-şi aşteptau execuţia. Printre cei deţinuţi la Chişinău în perioadă 1944-1945 se numără şi peste 129 de etnici maghiari, dintre care peste 100 au fost împuşcaţi.

Documentele de la SIS denotă următoarele. La începutul lunii decembrie 1944, pe numele comisarului Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti, colonel de securitate Iosif Mordoveţ, al şefului secţiei speciale „A” a NKVD, locotenent-colonel de securitate Frolov, sau comandantului NKVD-ului moldovenesc, locotenent-major de securitate Poludnenko, vin scrisori semnate de preşedinţii tribunalelor militare sovietice, de obicei toate cu un conţinut identic, în care destinatarii sunt informaţi că formalităţile pentru executarea celui condamnat la pedeapsa capitală şi care se afla internat la Chişinău au fost respectate (sentinţele tribunalelor erau aprobate de organele ierarhic superioare militare) şi trebuie demarată procedura de executare. Iată un exemplu de asemenea scrisoare: „Strict secret. Prescripţie. 9 ianuarie 1945. Sentinţa de condamnare la pedeapsa supremă – împuşcare în baza art. 58, alin. 6 al Codului Penal al RSFS Ruse în privinţa lui Sandor Jugaz, a.n. 1912, născut în or. Sergad, Ungaria, funcţionar, etnic maghiar, studii medii, căsătorit – a fost aprobat de către Consiliul Frontului III Ucrainean. Solicit să daţi dispoziţii pentru executarea sentinţei în privinţa lui Sandor Jugaz. Copia actului de executare a sentinţei solicit să o trimeteţi de urgenţă Tribunalului militar al Armatei a 46-a pentru dosar. Anexez: Copia sentinţei, una filă şi referinţa Consiliului Frontului III Ucrainean. Preşedintele Tribunalului militar al Armatei 46, locotenent-colonel de justiţie Buşmakov /ss/”. (Aici şi în continuare transcriem din rusă, cu litere latine, numele ungureşti.)

Precizăm: pentru infracţiuni militare inculpaţii erau de obicei acuzaţi în baza art. 58 Cod Penal al RSFS Ruse: alin. 6) – activităţi de spionaj; alin. 8) – acte de terorism; alin. 9) – acte cu caracter diversionist; alin. 11) – participarea într-o organizaţie contrarevoluţionară, tentative de activităţi cu caracter contrarevoluţionar.

La scurt timp de la primirea unor asemenea înştiinţări, sentinţa era executată. La executarea acesteia se întocmea un înscris, care avea următorul conţinut: „Strict secret. Act (de execuţie). or. Chişinău, 1945, februarie, ziua 11. Subsemnatul, comandantul Comisariatului Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti, locotenent-major de securitate – Poludnenko, în baza sentinţei Tribunalului militar al Diviziei motorizate 99, din 26 decembrie 1944, a referinţei preşedintelui Tribunalului militar al Diviziei 99, maior de justiţie – Kozlov, din 17 ianuarie 1945, cu nr. 0013, şi a referinţei comisarului Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti – colonel Mordoveţ, din 8 februarie 1945, în prezenţa adjunctului procurorului RSSM, consilier inferior de justiţie Manjosov, şi a şefului secţiei „A” a Comisariatului Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti – locotenent-colonel de securitate Frolov, astăzi am executat sentinţa în privinţa celor condamnaţi la pedeapsa capitală:
1. Ekker Janos, a.n. 1920,
2. Motievici Istvan, a.n. 1926,
3. Szoldi Ferenc, a.n. 1926,
4. Bodici Jojsef, a.n. 1928,
5. Vargo Gyula, a.n. 1926.
Corpurile au fost îngropate.
Sentinţa a fost executată de comandantul Comisariatului Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti, locotenent-major de securitate Poludnenko /ss/.
Au fost prezenţi: Adjunctul procurorului RSSM, consilier inferior de justiţie Manjosov /ss/; Şeful secţiei „A” a Comisariatului Securităţii de Stat a RSS Moldoveneşti locotenent-colonel de securitate Frolov /ss/.
Un exemplar al documentului constatator era trimis Tribunalului militar, care a dat sentinţa, altul era ataşat la dosarul de execuţie – ultimul document în procesul executării.

Dintre tribunalele militare cu cele mai multe sentinţe în care sunt condamnaţi maghiari s-a evidenţiat cel al Armatei a 46-a, care a dat 11 sentinţe, ale Frontului II şi III Ucrainean, cu şapte sentinţe.
În total, în perioada decembrie 1944 – începutul lui aprilie 1945 au fost descoperite 38 de sentinţe date în privinţa etnicilor maghiari. Şapte sentinţe au fost pronunţate în toamna-iarna anului 1944 în privinţa a 24 de persoane, dintre care 20 au fost condamnate la pedeapsa capitală, iar patru – la un număr diferit de ani de lagăr. Pentru primele trei luni ale anului 1945 dosarele de la SIS conţin 31 de sentinţe date în privinţa a 105 persoane de etnie maghiară. Dintre ele, au fost condamnate la pedeapsa capitală 82 de persoane, alţi 23 de inculpaţi au fost condamnaţi la ani grei de muncă în gulag.
De „eficienţă în muncă” a dat dovadă Tribunalul militar al Armatei 27, care, la şedinţa din 20 februarie 1945, a examinat cauza penală a 28 de etnici maghiari – opt persoane au fost condamnate la ani de muncă de corecţie în lagăr (între 10 şi 20), iar 20 – la împuşcare. Sentinţa este redactată pe trei pagini.

Din sentinţe sau alte documente din dosar pot fi culese informaţii/elemente importante pentru identificarea celui judecat, precum: numele, numele mic, prenumele tatălui, anul şi locul naşterii, profesia, starea socială, studiile, domiciliul avut etc.
Cel mai în vârstă maghiar condamnat la împuşcare a fost ţăranul Istvan Snaider din s. Mike, plasa Nagy-Otal, comitatul Somogy, născut în anul 1883 (a fost învinuit că a deţinut armă, pe care a predat-o la prima somare a autorităţilor sovietice la intrarea lor în sat, fără a opune rezistenţă), iar unguroaica Ferghelda Istvany, la momentul condamnării la împuşcare, pe 7 martie 1945, avea 65 de ani. Au fost condamnaţi şi executaţi atât militari şi voluntari ai armatei maghiare, cât şi simpli cetăţeni.
Nu se cunoaşte locul executării. Din informaţiile făcute public de către SIS în vara anului trecut, la Chişinău, în partea de sud a oraşului, în vecinătatea actualei străzi Grenoble a existat un poligon unde erau executate sentinţele capitale.

Descriere imagini:
1. Prescripţie de condamnare din 3 februarie 1945
2. Prescripţie de condamnare din 16 mai 1945
3. Prescripţie de condamnare din 16 mai 1945
4. Act de execuţie din 11 februarie 1945
5. Act de execuţie din 17 mai 1945
6. Sentinţă de condamnare din 1 martie 1945
7. Sentinţă de condamnare: i se aplică pedeapsa supremă – împuşcarea
8. Sentinţă de condamnare: i se aplică pedeapsa supremă – împuşcarea
9. Sentinţă de condamnare din 14 martie 1945

„I se aplică pedeapsa supremă – împuşcarea. Sentinţa este definitivă şi nu poate fi supusă niciunei căi de atac” – astfel se încheie sentinţele date în cauzele penale în care tribunalele militare sovietice judecau etnici maghiari, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Mihai Taşcă,
dr. în drept