Despre faptul că sunt etichetată astfel la MS am aflat recent, în urma unei discuţii amabile şi prietenoase despre ce se mai întâmplă în medicină. Se pare că situaţia mea e un pic mai diferită decât a colegului meu Pavel Păduraru, care a fost „taxat” astfel după un interviu cu marele „negustor de jurnalişti”.
De mai bine de un an încoace, de când scriu mai mult despre medicină, vorbeşte lumea că aş fi „trimisul ascuns” al lui Plahotniuc pentru a discredita fără milă Ministerul Sănătăţii care, ştiţi prea bine, e condus de un ministru liberal-democrat, deci de-al lui Filat, dacă tot ne exprimăm în astfel de termeni. Hm!, interesantă situaţie. Ce să zic, poate ar trebui să mă simt flatată?! Aşa e jurnalismul nostru, din păcate. Fiecare reporter amărât e neapărat al cuiva. Dacă nu-i al lui Filat, e al lui Plahotniuc sau al lui Roşca, sau al ruşilor, sau al Europei…
De fapt, munca mea de un an şi ceva este mai degrabă o dovadă de iresponsabilitate, eşec şi lipsă de interes pentru schimbare. Este o încercare de a pasa altora propriile insuccese, un fel de a te minţi pe tine însăţi. Dacă TIMPUL a scris că bolnavii care necesită hemodializă mor cu zile în ţara asta, pentru că aşa e sistemul (şi bugetul), e vina mea? Sau poate cazul despre copilul omorât de un anestezic administrat incorect tot a fost la comanda lui… ştiţi voi cine? Dar pentru cele opt mii de persoane care se sting anual de cancer sau cele şapte mii care decedează de tuberculoză, nu înainte de a-i infecta pe alţii, tot TIMPUL, „cumpărat de banii lui Plahotniuc”, e de vină? Sau poate tot respectivul mi-a dat bani pentru ca să scriu despre femeia bolnavă de cancer, minţită de o firmă dubioasă că se va însănătoşi tun de la nişte vitamine extrem de costisitoare? Apropo, timpul trece, nimeni însă nu a luat atitudine, chiar dacă noi am scris de mai multe ori despre acest caz şi am adus dovezi că legea a fost încălcată. Parcă şi MS, şi Centrul Naţional de Sănătate Publică şi Protecţia Consumatorilor au luat apă în gură. Toată lumea tace. De ce nu luaţi atitudine sau o lăsaţi să moară cu sentimentul nedreptăţii, pentru că şi ea „e a lui Plahotniuc”? Dacă aş fi fost cumpărată de el, i-aş fi întors femeii din buzunarul meu cele patru mii de lei pe care le-a cheltuit dând crezare unor şmecheri, dacă statul n-are habar. Dar eu nu am aceşti bani, deşi doar eu ştiu cât de mult mi-aş fi dorit să-i diminuez din durere şi deznădejde. Dar cei bolnavi de hepatită, marea majoritate infectată tot prin spitale, dar mita, medicii incompetenţi şi nesimţiţi? Ei nu există în realitate?
Dacă vă e convenabil să credeţi că eu sau echipa mea suntem ai lui Plahotniuc, rămâneţi cu această percepţie, nu vreau să v-o schimb. Spuneţi-le oamenilor care stau zilnic pe coridoarele spitalelor, celor suferinzi, celor care se confruntă cu indiferenţa şi neprofesionalismul medicilor, celor care trebuie să vândă toată averea pentru a strânge suma cerută pentru tratament, celor care mor cu zile, pentru că „mai mult nu avem de unde” – spuneţi-le lor că TIMPUL minte!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
