Europa, maşina bunăstării: Țara care aderă la UE își îmbunătățește situația economică, iar prăpastia dintre statele membre, deşi este mare ca şi până acum, se îngustează

Cetăţenii Europei au avut în ultimii 30 de ani adesea parte de asemenea experienţe. În timp ce capitalismul s-a impus în întreaga lume şi firmele se prezentau în mod global, diferenţele sociale s-au amplificat. Câştigurile firmelor au crescut, iar managerii îşi majorau salariile. Cu toate acestea, salariile multor angajaţi cu venituri normale sau mici stagnează. Treaba lor este preluată de maşini şi nu rămân vacante decât servicii retribuite cu un salariu mediu, cum ar fi şoferi sau vânzătoare. La toate acestea se adaugă o reducere a impozitelor pentru întreprinderi şi pentru cei bogaţi. Astfel, în unele ţări europene, situaţia a devenit inegală, atât în Germania cât şi în Italia sau Polonia – fenomen ce a contribuit la apariţia şi afirmarea unor partide populiste.

Întrebarea care se pune se referă la rolul pe care îl joacă de fapt aici Uniunea Europeană implicată în anii trecuţi în multe dispute. Este o Uniune a concernelor care îi îmbogăţeşte şi mai mult pe cei bogaţi? Care adânceşte prăpastia bunăstării dintre ţări, dintre Germania şi România, Suedia şi Italia? Analiza demonstrează contrariul: UE constituie o parte a soluţiei şi nu problema. Din punct de vedere istoric, situaţia era mereu aşa: o ţară îşi îmbunătăţea bunăstarea după ce adera la clubul celor acum 28 de state. Iar prăpastia economică dintre statele membre, deşi este mare ca şi până acum, se îngustează.

Această teză pare să sune curios, deoarece la prima vedere Europa pare marcată mai degrabă de diferenţe decât de un drum de succes comun. Ce poate fi omogen într-o comunitate de state, în care doar fiecare al 20-lea leton consideră că se bucură de o sănătate mulţumitoare, dar aproape fiecare al doilea grec? Iar salariul mediu din Bulgaria de aproximativ 500 euro pe lună este egal cu doar a şaptea parte din cel german? Totuşi, aceste diferenţe s-au dezvoltat în decursul istoriei, au de-a face cu izolarea din spatele Cortinei de Fier, cu diferite sisteme, mentalităţi şi corupţie de ordin economic şi politic.

Apartenenţa în sine la UE duce la creşterea bunăstării în fiecare ţară. Datorită pieţei comune, creşterea economică din Germania a crescut de trei ori din 1992 – au menţionat cercetători ai Institutului de prognoză. Alte ţări nu înregistrează mereu creşteri atât de puternice, dar oricum, tot pozitive. Marea Britanie va plăti scump pentru că părăseşte comunitatea.

În privinţa diferenţelor dintre statele membre, acest lucru se poate vedea cel mai bine dacă ne uităm la cei mai săraci, ţările Europei Centrale şi de Est care au aderat în 2004. La început se observă diferenţele. În 2017, Cehia a realizat doar 90% din creşterea economică medie a UE, iar Germania a avut 120%. Este vorba aici despre un enorm proces de recuperare faţă de ţări care nu fac parte din UE (deşi doresc): Kosovo realizează 26%, iar Ucraina doar 20%.

Apropierea economică dintre statele membre nu este întâmplătoare, ci este rezultatul unui program: „Statele membre recunosc nevoia de a acţiona asupra îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi de lucru, permiţând astfel să se alinieze cu restul.” (Acordurile de la Roma – 1957). La puţină vreme, UE a trecut la promovarea regiunilor cu o economie mai slabă. Pentru actuala etapă financiară (2014-2020) s-au alocat 350 miliarde euro, din care Polonia va primi 80 miliarde, iar Germania, bogată, doar 20 miliarde.

După aderare, în ţările membre din Est s-au construit sau reparat 24.000 km de autostrăzi. Un număr de 11 milioane de persoane au beneficiat de o mai bună aprovizionare cu apă potabilă, iar 400.000 au primit un loc de muncă.

Un lucru şi mai important îl constituie piaţa comună, atât pentru apropierea economică dintre statele membre, cât şi pentru efectul unei bunăstări generale. În niciun alt continent de pe glob nu există un club al statelor în care întreprinderile să poată exporta atât de uşor, beneficiază de drepturi şi sunt apărate de protecţionism. Această piaţă comună dă aripi economiei şi garantează mai mult venit pentru toţi.

Nu s-a vorbit însă despre repartizarea acestor venituri de la ţară la ţară. În timp ce creşte bunăstarea în toate statele membre, în cele mai multe a crescut în ultima vreme şi inegalitatea. Globalizarea şi noile tehnologii aduc supraprofit firmelor şi bogaţilor şi erodează adesea pătura mijlocie, iar situaţia nu poate fi corectată decât dacă intervine politica naţională care deţine spre deosebire de UE competenţa pentru aceasta. UE nu poate prescrie salarii minime sau să impoziteze mai mult firmele pentru a-i scuti pe alţii. Asta trebuie să revină guvernelor naţionale care dispun de supremaţie în politica impozitelor şi în politica socială.(…)

Autor: Alexander Hagelüken / Traducerea: Imola Stănescu