A cincea generație de avioane de război ale Americii este discretă, rapidă și agilă. În ultimele zile, aceste mașinării uimitoare au survolat state de la marginea Europei, precum Lituania și Ucraina, acțiunea înscriindu-se în inițiativa Statelor Unite de reiterare a sprijinului lor.
Dar mai important este probabil un raport apărut săptămâna trecută pe pagina web a Ministerului finlandez de Externe. Cei patru autori ai săi (doi finlandezi, un suedez și un francez) examinează pe larg și cu seriozitate implicațiile practice ale prezenței finlandeze în NATO.
Problema e simplă: fără ajutorul finlandez și suedez, celor din NATO le-ar fi greu să apere țările baltice împotriva unui atac hotărât al Rusiei, ceea ce ar fi o catastrofă pentru propria securitate a țărilor care nu sunt membre ale NATO. Și totuși, dacă aceste două țări nu sunt membre ale NATO, ele nu pot fi pe deplin integrate în planurile alianței.
Opiniile sunt amestecate, mai ales în Suedia, unde principalele partide de opoziție (și unii dintre social-democrații de la guvernare), vor acum să se alăture. Finlandezii sunt mai sceptici – deși, dacă cei de la conducerea țării ar recomanda aderarea la NATO, majoritatea finlandezilor ar fi de acord.
Raportul zugrăvește sumbru gravitatea situației. În fața unei Rusii revizioniste, Finlanda și Suedia s-ar simți mai în siguranță în NATO. Dar decizia de aderare ar provoca o reacție dură și, probabil, periculoasă din partea Rusiei. O astfel de situație va fi greu de gestionat.
Autorii se limitează mai degrabă la examinarea situației, evitând să facă recomandări, cu o singură excepție. Ei susțin că ar fi mult mai bine dacă Finlanda și Suedia ar adera la alianță împreună. Dacă Suedia aderă, iar Finlanda nu, atunci asta riscă să îi facă pe ruși să creadă că factorii decizionali de la Helsinki nu dispun de forță. Dacă Finlanda aderă, iar Suedia nu, asta ar crea mari probleme pentru NATO: cum poți apăra un aliat la care nu poți ajunge cu ușurință?
De ani de zile le-am tot cerut celor două țări să adere la NATO: argumentarea mea era următoarea: “faceți-o acum, câtă vreme nu este absolut necesar, pentru că, atunci când va deveni într-adevă necesar, va fi mai greu“. Mă tem că acest raport constituie un răspuns la o întrebare de ieri, și nu la una de mâine.
Dacă NATO ar fi într-o formă bună, atunci aderarea ar răspunde într-adevăr tuturor temerilor Europei de Nord-Est legate de securitate. Dar nu este. Avioanele F-22 sunt bune, dar America dispune de mult prea puține, iar ele încep să ducă rapid lipsă de rachete. Alte țări din cadrul NATO se află cu mult în urma Americii.
În general, bugetele apărării occidentale s-au tot micșorat ani de zile, în special în privința plicticoasei și neplăcutei probleme a apărării teritoriale. Cheltuielile NATO pentru apărare nu mai scad, dar nicăieri nu sunt destul de mari. Iar majoritatea membrilor încă își mai cheltuiesc cei mai mulți bani pe ce nu trebuie: mai mult pe salarii și pe clădiri, și mai puțin pe armament modern. Trebuie încă să ne reevaluăm adevăratele priorități în apărare. Pericolele interne și externe ne dezbină și ne distrag atenția.
Nu totul trebuie privit cu pesimism. Donald Trump nu este încă președinte și, poate, nu va fi niciodată. Congresul fierbe în fața zgârceniei aliaților europeni, dar încă mai votează cheltuieli cu bani împrumutați pentru apărarea lor. Reuniunea NATO de la Varșovia va îndrepta din nou atenția asupra statelor mărginașe: o “bază“ americană (de fapt, un cartier general) în Polonia, plus sposorizarea bilaterală a apărării unor “națiuni-cadru“ pentru Estonia (din Marea Britanie), Letonia (probabil, din Canada) și Lituania (Germania). Arată bine, chiar dacă alianța funcționează cu rezervoare goale.
Finlanda și Suedia trebuie să se grăbească. Cu cât aderă la NATO mai curând, cu atât mai puțin vor avea nevoie de garanții de securitate. Mai mult, întărind alianța, s-ar putea ca ele să contribuie mai mult la supraviețuirea ei.
Traducerea: Mihaela Danga
Autor: Edward Lucas.
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.
