Editorialistul Petru Bogatu afirmă următoarele: „S-au scurs însă două din cele trei luni cât urmează să dureze cursa pentru alegerile parlamentare, iar jucătorii, deşi încă nu au arătat nimic, par deja epuizaţi şi blazaţi. Stratagia ruşilor pare câştigătoare, deoarece imaginea partidelor din arcul guvernamental, aflată sub tirul constant al killerilor de presă, se face ţăndări. Pun umărul la înfrângerea cauzei europene în R. Moldova şi puzderia de figuranţi fără carismă pe segmentul de centru-dreapta al eşichierului. Aceştia sunt de fapt nişte pietre de moară bune de scufundat orice ambarcaţiune politică. Dacă actorii proeuropeni nu se trezesc din pumni, Chişinăul va ajunge în situaţia letală de ciucă a bătăilor geopolitice”.



Îi dau dreptate autorului, cu rezerva că acestea sunt doar motivele superficiale ale eventualului dezastru. Este greu să cazi de acord că „bloggerii de partid”, killerii de presă, puzderia de partiduțe fără șanse electorale, sunt motivul exclusiv al decepției electoratului tradițional al partidelor proeuropene. Cine este de vină că alegătorii, spre deosebire de campaniile din 2009 sau 2010, nu văd politici europene clare, ci funcționari corupți, legi proaste, lipsa oricărei transparențe în cheltuirea banului public și multă corupție? Sunt oare doar „killerii de presă” responsabili de faptul că prestanța actualei guvernări îi nemulțumește pe cetățeni? Desigur că nu! Cea mai mare parte a responsabilității revine partidelor politice care au reușit să-și dezamăgească electoratul prin scandaluri și reglări de conturi interminabile. Chiar dacă la ora actuală presa proguvernamentală încearcă să prezinte un tablou roz al realității noastre nu s-a reușit ștergerea din memoria colectivă a scandalurilor de corupție și urii sălbatice dintre principalele grupări politice. 

Lâncezeala mediatică este explicabilă, deoarece cei mai „activi” candidați din opoziție sunt cei de pe stânga care încearcă să rupă din PCRM, iar cei din „centru-dreapta”, n-au nicio șansă să poată avea o expunere mediatică similară cu cea a partidelor de la putere și nici nu reușesc să captiveze publicul cu persoane sau mesaje noi. Din păcate, critica pertinentă asupra puterii este, deseori, răstălmăcită și prezentată ca „atacuri din partea Rusiei” doar pentru a deturna discuția sau de a lipsi electoratul de alternativă. Formula: dacă nu votezi cu cei care sunt azi la putere – vom intra pe mâna Rusiei, este în realitate o capcană. Să încercam să răspundem la următoarea întrebare: dacă vom vota din constrângere partide compromise, vom intra oare cu pași rapizi în Europa?

„Peștele de la cap se strică”

Aflarea unui partid la putere îi aduce anumite pierderi de imagine, peste tot în lumea civilizată, partidele își schimbă liderii la câțiva ani pentru ca partidul să nu poată fi atacat de adversari. Toți liderii actuali ai partidelor proeuropene, au fost implicați în multe dezbateri controversate și sunt în mare parte antipatizați de votanți. Partidele cu mesaj proeuropean din Moldova au ratat posibilitatea de a face o schimbare fundamentală la nivelul liderilor. Conservând în eșalonul superior al conducerii persoane compromise, partidele și-au subțiat astfel considerabil șansele electorale.



Se poate repeta scenariul ucrainean și în R. Moldova?

În noiembrie 2004 a început în Ucraina așa-numita „Revoluție portocalie”, forțele aparent proeuropene au preluat puterea de la nomenclatura care nu dorea să plece în opoziție. Acțiuni similare au avut loc și în aprilie 2009 în R. Moldova. După ce au reușit să se instaleze la putere, și la Kiev și la Chișinău, guvernul, parlamentul, dar și alte instituții importante au fost implicate într-o serie interminabilă de scandaluri ce au compromis încredere inițială acordată de societate. Rusia a știut să speculeze „apetitul” financiar al politicienilor băștinași fiindu-le relativ ușor să-i compromită în fața votanților. 

La vot!

Electoratul va trebui să dea dovadă de maturitate și să participe activ la vot, alegând răul mai mic, căci altfel există un risc real ca mai multe marionete ale Kremlinului să devină din nou deputați în parlament și să distrugă orice speranță pentru viitorul acestei țări.