Un segment care se ascunde după sisteme de administrare sovietică, lipsa unor tactici de popularizare, dar și lipsa de informare a populației sunt cele 119 muzee ale țării, pe cât de multe, pe atât de puțin vizitate…
 
Din totalitatea de muzee, doar cinci se află în subordinea Ministerului Culturii, altele fiind conduse de administrații publice locale, asociații obștești sau sunt proprietăți private. Moldova are 54 muzee de istorie, 34 de etnografie, 15 memoriale, zece de studiere a ținutului, două de arte, un muzeu de literatură, trei de științele naturii și în jur de 3.559.500 de locuitori neinteresați de ele.

80% dintre noi nu au fost la muzeu niciodată

Potrivit propunerii de politică publică privind modernizarea și eficientizarea activității muzeelor, lipsește un sistem coerent de evidență a vizitatorilor, fiindcă calculele Biroului Național de Statistică (BNS) arată că muzeele sunt vizitate de 19% din populația RM, iar rapoartele prezentate de către muzee indică un număr de 6% din vizitatori raportat la populația țării. Chiar dacă statistica realizată de BNS ar fi cea corectă, acest raport rămâne a fi descurajator comparativ cu indicatorii etalați de țările europene unde anual aproximativ 50% din populație vizitează muzeele.

„Starea avansată de degradare a clădirilor muzeelor este și un motiv pentru micșorarea fluxului de vizitatori. Muzeele trebuie să-și folosească la maximum potențialul, resursele umane tinere să fie motivate să lucreze și să atragă publicul. Generațiile tinere sunt pasive, nu sunt interesate de spațiile de cultură”, explică Ion Ștefăniță, directorul general al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din RM. Confirmarea celor spuse este faptul că în întreaga țară, muzeele dispun de 177 de edificii dintre care 102 necesită lucrări de restaurare și reparație capitală. În pofida situației precare a clădirilor, în 2011 doar 1.250.000 lei au fost direcționați spre reparații capitale și anume spre restaurarea edificiului Muzeului Naţional de Arte din str. 31 August 1989, Chişinău.

Cele mai vizitate muzee

Cifrele arată că cele mai populare muzee din țară rămân a fi cele din capitală. Respectiv, deși numărul vizitatorilor a scăzut în 2012 comparativ cu 2011, lideri „pe piață” rămân a fi muzeele Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală cu 74702 vizitatori, Pinacoteca „Antioh Cantemir” din mun. Bălţi cu 57000 oaspeți (în 2011), muzeul de Arheologie şi Istorie a Moldovei cu 48373 vizitatori, cel de Artă cu 15600, Casa-muzeu „A. S. Puşkin” cu 21641 musafiri etc. Fapt cunoscut este că cel mai vechi muzeu din țară, cel de Etnografie şi Istorie Naturală, rămâne a fi și cel mai popular. Cu toate acestea, Ion Ștefăniță afirmă că „este nevoie ca managerul și tot personalul muzeului să atragă o atenție mai mare normelor de conservare preventivă pentru expoziția permanentă, pentru că există foarte mult praf în expoziție și în încăperile muzeului. Colecțiile de covoare, de ceramică și alte colecții care fac parte din fondurile muzeului se păstrează într-un mare dezastru”. Aceasta este o observație care i-au făcut-o colegi din muzee de prin Ucraina, România, Danemarca și alte țări.

Muzee uitate atât de oamenii de rând, cât și de autorități sunt nenumărate. În ciuda faptului că au nevoie de restaurare și de vizitatori care să aducă un aer nou între acei pereți, muzee precum Conacul familiei Lazo, Muzeul Transportului Public, „Casa bunicii” din Glodeni, Muzeul ţinutului natal din s. Pârjota, Conacul Hasnaș din s. Sofia și altele sunt vizitate de aproximativ o mie de persoane pe an.

„Patrimoniul național este un produs”

Colecțiile muzeelor adună peste un milion de piese de patrimoniu cultural care reprezintă cultura națională și universală, iar o jumătate din ele se află în gestiunea muzeelor. „Numărul de vizitatori ai muzeelor nu este o cauză, ci un efect al managementului deficitar. La capitolul „Produs” noi avem ce prezenta, însă calitatea și managementul produsului, adică distribuirea și promovarea lui face ca vizitatorul să nu fie interesat de el. Problema constă în faptul că muzeele nu au planuri de dezvoltare strategică, cum să pună în valoare produsul lor expozițional. De facto, muzeele naționale dețin mai mult de 500 de mii de obiecte din patrimoniul mobil, respectiv ele au ce prezenta, dar expun doar 6,8% din patrimoniu. Probleme sunt multe: lipsa de restauratori, lipsa de echipamente și de spații expoziționale, care necesită reparație. Și lipsa de finanțare este un aspect foarte important, fiindcă managementul banilor este același ca și în perioada sovietică, iar dacă acest management defectuos nu se va îmbunătăți, în următorii 10-15 ani patrimoniul va degrada, muzeele vor pierde și mai mult din vizitatorii actuali”, afirmă Ghenadie Șonțu, expert în politici culturale.

Analiza realizată de specialiști din Ministerul Culturii evidențiază faptul că unicele instrumente de promovare a muzeelor sunt expozițiile permanente și expoziţii temporare, activitățile cultural-educaționale și editarea cataloagelor de colecții. Însă muzeele nu dispun de fonduri pentru marketing și promovare și duc lipsă de specialiști în domeniul strategiilor de promovare și comunicare cu publicul. Ghenadie Șonțu concretizează că „fiecare muzeu are nevoie de un management eficient, care să aibă la bază indici de performanță, nu doar o simplă statistică, este nevoie de planuri de marketing, fiindcă chiar și patrimoniul național este un produs care trebuie să aducă venit și locuri de muncă”.

Nu subvențiile rezolvă problemele, ci marketingul

Astfel, stagnând în situația actuală, muzeele nu atrag consumatori noi, fiindcă oferta pe piață pentru tineri este foarte mare și ei pot alege alte forme de divertisment, iar nișa consumatorilor de muzee fiind una foarte specifică, trebuie să implice valori sociale, educaționale și muzeele noastre ar trebui să ia exemplu de la alte țări care au succes. „O altă problemă este faptul că salariul specialiștilor nu este unul motivant, ei nu sunt motivați să aducă experți de peste hotare sau să facă planurile de marketing, ei doar așteaptă subvenții de la stat, care ar trebui să le rezolve problemele, ceea ce nu este adevărat”, explică Ghenadie Șonțu.

În cazul în care cel puțin jumătate din toți copiii din republică, 500800 la număr (în 2011), ar dori să participe la aceste activități, muzeele nu ar avea spațiu pentru ei. În prezent, niciun muzeu nu are încheiate contracte de parteneriat cu universităţile şi liceele din țară pentru a dezvolta acest domeniu de activitate.

Totuși, reprezentanții muzeelor „ar trebui să creeze strategii în atragerea diferitelor categorii de vârstă, copii, studenți, adulți, vârstnici, cum fac muzeele din Occident, care organizează cluburi de dezbateri, restaurante, cafenele, magazine cu suvenire, săli de joacă și ateliere pentru copii etc.”, explică expertul în politici culturale. „De altfel, trebuie acordată o atenție aparte politicilor muzeale, iar administrația muzeelor trebuie să fie mai deschisă față de presă, pentru ca necesitatea restaurării și punerii în valoare a acestor spații muzeale să fie cât mai mediatizată”, adaugă Ion Ștefăniță.