Ciuma a venit în casa noastră. Nu ştim cum s-o tratăm. Mai mult, nu ştim nici cum să-i stabilim corect diagnosticul. Iar cel care s-a infectat, de obicei, nici nu observă că este bolnav.
El crede că ştie totul despre fascism. Este arhicunoscut faptul că fascismul înseamnă – uniforme negre SS; voci lătrătoare; mâna dreaptă care salută ridicându-se în aer în stil roman; svastica; drapele roşu-negre; soldaţi mărşăluind; oameni-schelete după sârma ghimpată; fumul crematoriilor; un fuhrer nebun cu breton; ochelarii lui Himmler ş.a.m.d.
Da, ştim foarte bine ce înseamnă fascismul – fascismul nemţesc, numit şi hitlerism. Nici nu ne trece prin cap că există altfel de fascism, la fel de dezgustător, la fel de groaznic, însă al nostru, de-al casei. Probabil, din cauza asta nu vedem cum se dezvoltă chiar în corpul ţării noastre, crescând precum o tumoare malignă. E adevărat, recunoaştem svastica camuflată sub simboluri runice. Auzim urlete răguşite, care ne recomandă să-i lichidăm pe venetici. Deseori, observăm inscripţii şi desene dezgustătoare pe pereţii caselor noastre. Însă, nici în ruptul capului nu vrem să recunoaştem că şi asta e fascism. Noi tot credem că fascismul e o chestie simplă: uniforme negre SS; voci latrătoare care vorbesc o limbă străină; fumul crematoriilor; război…
La moment, Academia de Ştiinţe (la ordinul preşedintelui) încearcă frenetic să găsească o definiţie ştiinţifică a fascismului. Presupun că va fi o definiţie exactă, amplă, utilă pentru orice situaţie. Şi, bineînţeles, o definiţie extrem de complicată.
Şi atât. Nu există nimic mai mult la bazele fascismului. Dictatură plus naţionalism. Controlul total deţinut de o singură naţiune. Restul se naşte din acest grăunte otrăvit, precum moartea se naşte dintr-o celulă cancerigenă: poliţie secretă, lagăre, ruguri din cărţi, război.
E posibilă o dictatură de fier cu toate bunătăţile ei morbide, cum ar fi dictatura lui Stroessner în Paraguay, sau Stalin în URSS. Însă ideea de bază din aceste dictaturi nu este cea naţională (rasială) – respectiv, nu e vorba de fascism. Este posibil un stat care se sprijină pe ideea naţională – de exemplu Israel. Însă în lipsa dictaturii (mâna de fier, suprimarea drepturilor democratice, puterea supremă a poliţiei secrete) nici asta nu este fascism.
Sunt total absurde şi agramate expresiile de tipul „demo-fascist” sau „fascist democratic”. Aceste expresii sunt la fel de stupide precum „uncrop rece” sau „aromă puturoasă”. Un democrat poate fi într-o oarecare măsură nationalist. Însă după definiţie un democrat este duşmanul oricărui tip de dictatură, aşa că nu poate fi fascist. La fel cum nici un fascist nu poate fi democrat – susţinător al libertăţii de exprimare, libertăţii tiparului, libertăţii de întruniri şi demonstraţii. Un fascist militează doar pentru o libertate – libertatea „mânii de fier”.
Îmi pot imagina cu uşurinţă un om, care după toate definițiile mele va spune (cu neîncredere): „După tine reiese că toți erau fasciști cu 500 de ani în urmă… și cnejii, și împărații, și seniorii, și vasalii”. O astfel de remarcă bate la țintă: fascismul este un feudalism care n-a reușit să evolueze. A supraviețuit epoca aburului, epoca electricității, epoca atomului… și este gata să supraviețuiască epoca zborurilor spaţiale și a inteligenței artificiale. Relațiile feudale, pare-se, au dispărut, însă mentalitatea feudală a rămas, e vitală și puternică. A reușit să fie mai puternică decât aburul, electricitatea, alfabetizarea și computerizarea universală.
Puterea feudalismului se explică prin faptul că își are rădăcinile în vremurile epocii de piatră, în mentalitatea turmelor păduchioase de maimuțe fără coadă: toți străinii care locuiesc în pădurile de alături sunt dezgustători și periculoși, iar liderul nostru e magnific, e crud, e înțelept și învinge dușmanii. Această mentalitate primitivă se pare că nu are de gând să părăsească umanitatea. Și de aceea fascismul reprezintă feudalismul de astăzi, și de mâine.
Și, pentru Dumnezeu, nu confundați naționalismul cu patriotismul. Patriotismul semnifică dragostea pentru propriul popor, iar naționalismul – ura pentru celelalte popoare. Patriotul știe că nu există națiuni bune și națiuni rele, există oameni buni și oameni răi. Naționalistul întotdeauna gândește cu alte categorii: ”ai noștri/ai lor”, ”localnicii/străinii”. Naționaliștii pot considera o întreagă națiune drept proastă sau criminală.
Acesta este unul din însemnele importante ale ideologiei fasciste, împărțirea oamenilor în ”ai noștri” și ”ai lor”. Totalitarismul stalinist s-a bazat pe o astfel de ideologie, din cauza asta aceste regimuri sângeroase, criminale, distrugătoare de cultură şi militariste sunt atât de asemănătoare. Unica diferență dintre ele este că fasciștii împărțeau oamenii după rasă, iar staliniștii după clasă.
Încă un însemn foarte important al fascismului este ipocrizia. Bineînțeles, nu toți mincinoșii și ipocriții sunt fasciști, însă toți fasciștii sunt mincinoși și ipocriți. Un fascist este pur și simplu obligat să fie ipocrit şi mincinos. Pentru că o dictatură poate fi justificată rațional, de bine de rău. Pe când fascismul nu poate fi justificat decât prin minciuni și „protocoale” false de genul „evreii i-au făcut pe ruși bețivi”, „toți caucazienii sunt bandiți” ș.a.m.d. De aceea fascismul este mincinos, și întotdeauna a fost așa. Nu în zadar spunea Ernest Hemingway „fascismul este minciuna rostită de bandiți”.
În concluzie, dacă ați „realizat” că națiunea voastră merită toate bunurile din lume iar restul popoarelor sunt de mâna a doua, atunci pot să vă felicit – ați făcut primul pas către fascism. După asta, realizați că națiunea voastră va atinge scopurile propuse doar când va exista o ordine și o disciplină drastică; când toți scribii și oratorii care militează pentru drepturi şi libertăţi vor fi puși la zid; cânt toți străinii și veneticii vor fi supravegheaţi. Imediat ce ați căzut de acord cu acest gând, procesul s-a încheiat – ați devenit fascist. Nu purtați uniformă neagră împodobită cu svastică. Nu aveți obiceiul să scandați „heil!”. Toată viața v-ați mândrit cu victoria ţării voastre asupra fascismului, şi poate aţi contribuit personal la această victorie. Însă v-aţi permis să intraţi în rândurile luptătorilor pentru dictatura naţionaliştilor – şi deja sunteţi fascist. Cât de simplu. Groaznic de simplu.
Şi nu-mi spuneţi acum că nu sunteţi un om rău, că nu vreţi să sufere oamenii inocenţi (că doar duşmanii ordinii trebuie puşi la perete sau după gratii), că aveţi copii şi nepoţi, că sunteţi împotriva războiului… asta nu mai are importanţă, odată ce aţi păşit în aceste ape tulburi.
Drumul istoriei a fost pavat demult, logica istoriei nu iartă pe nimeni. Imediat ce fuhrerii voştri vor veni la putere, maşinăria va începe să lucreze din nou: lichidarea disidenţilor; suprimarea protestelor inevitabile; lagăre de concentrare; execuţii în masă; colapsul economiei mondiale; militarizarea; războiul…
Şi dacă în ultima clipă, într-un moment de seninătate veţi încerca să opriţi această maşinărie monstruoasă – veţi fi strivit fără milă, precum cel din urmă democrat-internaţionalist. Drapelele voastre nu vor fi roşu-negre, să zicem că vor fi negru-oranj. Nu veţi scanda „heil!” la întrunirile voastre, să zicem că veţi scanda „slava!”. Nu veţi fi conduşi de sturmbannfuhreri ci de brigadieri. Însă esenţa fascismului va rămâne şi odată cu ea va rămâne minciuna, sângele, războiul… de astă dată, posibil chiar nuclear.
Trăim în timpuri foarte periculoase. Ciuma e în casele noastre. În primul rând îi loveşte pe cei supăraţi şi umiliţi, şi ei sunt foarte mulţi acum.
E posibil oare să repetăm istoria. Cred că e posibil, dacă milioanele de oameni vor dori asta. Haideţi să nu ne dorim asta. Foarte multe lucruri depind de noi. Nu toate, însă foarte multe.
