Or, cu toate se deprinde omul: cu necazul, cu răul, cu umilința, cu minciuna servită drept adevăr. Cu binele mai abitir, căci speranța că mâine va fi altfel îi dă curaj. Deja nu mai miră pe nimeni lunetiștii pe acoperișul Palatului Festivalului Internațional de Film, nici patrulele înarmate în preajma treptelor legendare, nici prezența în sălile de proiecție a tipilor cu ochi iscoditori și alură de sportiv, înveșmântați în cămăși albastre fără brand…

Dragoste, muzica si război

The show must go on! Regizorul Martin Scorsese (care, apropo, a avut un rol cameo în „Divina Anna Pavlova” a lui Emil Loteanu) şi fascinanta Cate Blanchett (care a debutat în rolul reginei Elisabeta), și preşedintele Juriului Palme d’Or au dat startul cursei de formula 1 pentru cineaști.
Vedetele își etalează pe covorul roșu, care duce spre glorie, toaletele năucitoare și bijuteriile (de cele mai multe ori luate cu împrumut de la casele de modă). Sunt la apel toate frumusețile scenei și ale ecranului: dacă ești cineva în cea de a șapte artă (a șaptea obsesie, zic unii) este musai să te afișezi la Cannes. Mai nou, cu decolteul până la buric, sublima Léa Seydoux, membră a Juriului, a strălucit într-o rochie alb-negru de-o palmă, mâneci lungi şi decolteu prelung. Asta după ce, cu o seară înainte, tot ea a făcut senzaţie cu o rochie lungă, străvezie cam de la brâu în jos. Frumoasa Lupita Nyong’o, pe afiș la „Sorry Angel”, a ales o rochie Dior Haute Couture, alb zăpadă, numai dantelă şi pene. Înțeleaptă, Cate Blanchett a decis să fie originală: onorata președintă s-a înfățișat la Gala de deschidere cu o rochie din dantelă neagră, Giorgio Armani Prive, deja purtată la Globul de Aur 2014, când a luat premiul pentru interpretare (filmul „Blue Jasmin”).

O lege nouă, comunicată intens pe toate canalele, interzice selfie-urile pe covorul roșu și fotografierea amatoricească. Astfel rămâne în afara istoriei o făptură împopoțonată într-o rochie de seară lungă, bleu-marin, cocoțată pe catalige-pantofi, împiedicându-se (de emoție?), urcând faimoasele trepte de-a bușilea, ca și unele filme din competiție.

Donbasul ca stare de spirit

Deja al doilea an consecutiv, Serghei Loznița, în calitate de realizator, Oleg Mutu, director de imagine, și Valeriu Andriuță, actor, își încearcă norocul – dar pun la încercare și puterea de receptare a publicului. La această ediție, ei participă cu pelicula „Donbass”, după ce, în 2017, au figurat în competiția oficială cu „Une femme douce”. Filmul este o parabolă sumbră despre războaiele confuze din regiunea transnistreană a R. Moldova, Georgia și acum Ucraina… Multe simboluri și aluzii din film au rămas criptate, de neînțeles pentru occidentali. Eu însă vedeam filmul cu un nod în gât, cu gândul la gaura de obuz din clădirea Scolii de muzică de la Cocieri, sângele de pe pereții clubului de la Varnița, umilința Tighinei, când oribilul general Lebed a ordonat forțelor armate rusești să pornească atacul contra formațiunilor de voluntari moldoveni…

Donbasul este un teritoriu unde funcționează legi banditești, unde corupția stă în capul mesei, iar niște tipi cinici, cu bani și influență, se joacă de-a războiul. În același timp, mor figuranții, umiliții și obidiții, care nu au nimic de câștigat, pierzând totul… Ochiul magic al lui Oleg Mutu surprinde fața hidoasă a crimei organizate, hula propagandistică ce se pretinde adevăr, tragedia Omului sub vremi inumane… Un periplu grotesc printr-o regiune cuprinsă de flăcări, mixtură explozibilă, dificil de ingerat, de viață și moarte, comedie și tragedie.

Românii din nou pe Croisette

Ce fel de festival fără prezențe românești? Așa ceva nu există. Cannes-71 prezintă lung-metrajul de debut „Solo la nunta mea” (Seule à mon mariage) al realizatoarei Marta Bergman, belgiană de origine română, în cadrul programului ACID (Association pour le cinéma indépendant et sa diffusion). În distribuție, juna actriță română Alina Serban și actorul belgian Tom Vermeir. Pelicula este produsă de companiile Frakas Productions și Hi Film (Ada Solomon).

La Cinefondation, printre cele 17 filme de școală, selectate din peste 2 mii propuse, concurează filmul „Albastru şi roşu, în proporţii egale” de Georgiana Moldoveanu ( UNATC I.L. CARAGIALE), iar prietenul nostru Cristian Mungiu este Le parrain, nașul cum ar veni, al celei de a 10-a ediții a programului special Fabrique Cinéma al Institutului francez, program menit să susțină creativitatea tinerilor, conceput în colaborare cu Festivalul Cannes și în parteneriat cu Orange Studio, France Médias Monde, TV5 Monde , Organizația Internațională a Francophoniei (OIF), alte organisme internaționale.

Cu detalii, vom mai reveni!
Cu dor de Domniile voastre, de la Cannes,
Larisa Turea