Fisuri în cercul puterii de la Moscova: Ţarul Putin riscă să fie detronat chiar de oamenii lui

Ultimul diagnostic care stabileşte faza terminală în care se află regimul Putin îi aparţine lui George Soros, miliardarul american preconizând că regimul actual va rezistă cel mult până în 2017, din cauza sancţiunilor occidentale.

Cu toate acestea, căderea "ţarului" poate fi mai degrabă orchestrată din interior, chiar de către oamenii săi de încredere, care încep să-şi piardă răbdarea, remarcă jurnalistă Karina Orlova, corespondent la Washington al postului de radio Ecoul Moscovei, într-o analiză publicată în revista The American Interest.

Lovituri de palat şi revoluţii

Soros îşi bazează predicţia pe slăbiciunea economiei Rusiei în faţă sancţiunilor economice şi a prăbuşirii preţului la petrol, anul 2017 putând reprezenta declararea falimentului unui stat care nu a reuşit să se reformeze îndeajuns în cei 25 de ani de la dizolvarea URSS.

Pentru Soros, Putin se bucură de o popularitate masivă atâta vreme cât reuşeşte să asigure mulţimilor o "stabilitate financiară şi creşterea înceată, dar constanţa a nivelului de trăi".

Din acest punct de vedere, poziţia "ţarului de la Kremlin" pare şubrezită de criză economică din ţară, singurele sale atuuri fiind diversiunile reprezentate de războiul din Siria şi ameninţarea unei ciocniri cu Occidentul pe tema crizei ucrainene.

Pe de altă parte, o scurtă privire asupra istoriei Rusiei arată că nu masele furibunde ajung să schimbe de obicei liderii, revoluţiile din această ţară fiind mai mereu precedate de lovituri de palat.

Din acest punct de vedere, presă occidentală a preferat să se concentreze pe reacţiile grupurilor sociale nemulţumite de politică Moscovei, de la camionagii până la datornici cu credite luate în valută, în vreme ce analiştii interni caută fisuri în zidul elitelor politice şi economice de care s-a înconjurat preşedintele rus.

O astfel de analiză, aparţinând Mariei Snegovaia, editorialist al publicaţiei Vedomosti, pleacă de la premisa că întreagă camarilă a preşedintelui rus – temutii siloviki – este construită după modelul structurilor mafiote din jurul dictatorului sirian Bashar al Assad, în realitate Vladimir Putin fiind mai vulnerabil decât aliatul sau de la Damasc.

Paralelă Putin-Assad

În ciuda aparenţelor, Putin se află totuşi într-o postura mai vulnerabilă decât Bashar al Assad din pricina motivelor diferite care animă clicile de susţinători ai celor doi şefi de stat.

Spre deosebire de ciracii lui Assad, uniţi de apartenenţa la o minoritate religioasă, susţinătorii lui Vladimir Putin sunt mânaţi din spate de interesul de a beneficia de monopolul rentelor redistribuite de regim: poziţii politice de top, o carieră în serviciile de securitate, un post în birocraţie etc.

Spre deosebire de situaţia din Siria, niciunul dintre aceştia nu îşi vede existenţa ameninţată în mod direct de dispariţia "ţarului".

Pentru Snegovaia, atâta vreme cât regimul îşi bazează existenţa pe redistribuirea acestor favoruri, orice dezechilibru economic îi va face pe beneficiari să declanşeze lupte intense pentru accesul la un bazin tot mai sărac în resurse.

Cercul intim

În jurul lui Putin se disting din prima consilierii săi pe teme de securitate, mai toţi foşti agenţi KGB: şeful personalului, Sergei Ivanov, Secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrushev, Şeful Serviciilor Secrete Externe, Mikhail Fradkov şi şeful FSB, Alexander Bortnikov.

Toţi aceştia nu dau raportul decât în faţă preşedintelui, având o autoritate care scapă controlului guvernamental sau parlamentar.

Cercul intim este completat de oligarhii creaţi de Putin: familia Rotenberg, Iuri şi Mihail Kovalciuk, Ghenadi Timcenko şi clanul Shamalov, al cărui cel mai tânăr reprezentant, Kirill, este şi ginerele lui Putin.

Numele unora dintre ei erau adevărate enigme în urmă cu 10-12 ani, abia după instalarea la putere a lui Vladimir Putin remarcându-se prin apariţia lor în topul miliardarilor Forbes din Rusia.

Sub vârful piramidei puterii se regăsesc şi oligarhii creaţi în perioada Elţîn, o parte dintre aceştia, în special cei care au manifestat ambiţii politice – Mihail Khodorkovski sau Vladimir Gusinski – fiind vânaţi, obligaţi să-şi înstrăineze averile, arestaţi sau exilaţi.

Lecţia renunţării la orice proiect politic personal pare să fi fost învăţată rapid de restul miliardarilor creaţi în epoca Elţîn, dar acest lucru nu le garantează neapărat şi securitatea personală sau a afacerilor lor.

O demonstrează cu vârf şi îndesat prigoană declanşată în 2014 împotriva lui Vladimir Yevtushenkov, locul 15 în topul milionarilor Forbes din Rusia, cu o avere de 8,3 miliarde dolari, acuzat de fraudă şi furt în cazul uneia dintre cele mai mari companii petroliere din Rusia, Bashneft.

Odată ce Yevtushenkov a acceptat să renunţe la acţiunile deţinute în companie în favoarea statului rus, acuzaţiile au fost retrase.

A fost încă un semnal de alarmă în rândul oligarhilor cu state vechi din Rusia, unul dintre cei care şi-a dat seama de pericolul la care este expus fiind proprietarul Alfa Bank, Mikhail Fridman, care a părăsit Moscova pentru a se adăposti la Londra.

De altfel, Fridman a fost şi unul dintre prietenii lui Boris Nemţov, liderul opoziţiei asasinat sub zidurile Kremlinului.

Între cele două grupuri de afacerişti ruşi, cei cu averi consolidate în era lui Putin au avantajul de a fi unici beneficiari ai contractelor generoase oferite de guvernul federal. Ceilalţi au fost traşi pe tuşa de mai multă vreme.

Până la bani

Revoluţia din Ucraina care a dus la îndepărtarea lui Viktor Ianukovici din fruntea statului a demarat o amplă campanie de propagandă a Moscovei în care protestatarii de pe euromaidanul din Kiev erau descrişi că o junta fascistă care a pus mâna pe ţară vecină.

Ironia sorţii face că Putin să fie chiar el în pericol de a fi detronat de o junta militară formată tocmai din apropiaţii săi.

Pericolul unei lovituri de palat este real, în contextul în care consilierii pe teme de securitate ai preşedintelui Rusiei tind să desemneze de fiecare dată puterile occidentale că inamicii eterni ai ţării, iar noii miliardari de carton ridicaţi de Putin resimt presiunea exercitată de criză economică.

Oricare din exponenţii acestor două sfere de interese ar fi gata să contribuie la detronarea ţarului, în cazul în care acesta renunţă fie la ambiţiile militare manifestate de Moscova în ultimii ani fie la alimentarea averilor construite pe bani de la buget.

Ar fi o ironie maximă că Moscova să pice în mâna unei junte militare, după doi ani în care a condamnat necontenit ascensiunea "juntei fasciste" de la Kiev, conchide Karina Orlova.  

sursa: paginaderusia.ro