Ultima dată nord-coreenii au participat la mondiale în 1966. După ce au repurtat o victorie neaşteptată în faţa echipei italiene, nord-coreenii au fost eliminaţi din campionat de portughezi. Când s-au întors în ţara lor, Kim Ir Sen, nemulţumit de rezultat, i-a băgat la răcoare pentru o bucată de vreme. Nu este exclus ca şi de data asta regimul să-i răsplătească în modul său caracteristic, ori trimiţându-i în lagăre de muncă forţată, ori interzicându-le să mai facă sport. Dar pot fi întâmpinaţi şi ca eroi. Pentru avansarea la mondiale, spre exemplu, jucătorii echipei au primit câte un apartament.
Oare cine sunt aceşti fotbalişti arhi-necunoscuţi? Majoritatea din ei joacă în liga nord-coreeană care se compune din echipe supuse organelor de resort. În topul echipelor interne se situează clubul de fotbal al ministerului apărării. Cu toate acestea, în lotul nord-coreean de la mondiale intră şi trei internaţionali. Cel mai curios este fotbalistul Yong Tae-se, poreclit „Rooney cel popular”. Acesta, deşi are origine coreeană, locuieşte din naştere în Japonia. A învăţat la o şcoală din cadrul societăţii culturale Chongryon sponsorizat de regimul comunist din Phenian, unde coreenii japonezi învaţă ideile „Marelui Conducător”. Japonia tolerează prezenţa organizaţiilor nord-coreene pe teritoriul său în semn de scuze pentru faptul că a invadat peninsula coreeană în timpul celui de-al doilea război mondial.
Acest Yong Tae-se este ca o cioară albă în rândul coechiperilor săi. Deşi are paşaport nord-coreean, el se comportă mai mult ca un japonez, adică posedă aparate digitale scumpe şi conduce un Hummer. Când l-au văzut jucând la telefon, fotbaliştii nici nu aveau idee ce are în mână. În Coreea de Nord abia anul trecut a apărut o reţea de telefonie mobilă, acces la ea având doar 53 de mii de persoane. Şi niciun fotbalist.
Înainte de plecare jucătorii nord-coreeni au semnat o declaraţie prin care se obligă să nu povestească acasă ceea ce au văzut peste hotare, după ce se vor întoarce. Odată ajunşi în Africa de Sud, aceştia nu pot să se plimbe fără supraveghere, iar la conferinţe de presă nu răspund la alte întrebări decât cele sportive. Jurnaliştii au fost rugaţi să scrie întrebările prealabil pe foiţe, ca apoi delegaţia nord-coreeană să le analizeze. Se mai ştie faptul că la toate antrenamentele jucătorii au o oră de educaţie ideologică, ca nu cumva vreunul să îndrăznească să fugă. În cazul acesta regimul opresiv de acasă va persecuta familia „dezertorului” până în a doua generaţie, pe motiv de trădare.
Sursa: Timpul.md
