O familie cu mulți copii, de o inteligență peste medie, se lovește de dramele pornite tocmai de cultura și inteligența de care au parte ei. De la Seymour și Buddy la cei doi ale căror nume formează titlul romanului.
Cu totul neașteptat (din punctul meu de vedere) e subiectul care declanșează dialogurile, mai degrabă decât acțiunea, din acest roman. Practic totul pornește de la amprenta pe care cartea Pelerinul rus i-o lasă lui Franny Glass. Dialogul dintre Franny și Zooey dau în vileag câteva învățături excelente, precum și o foarte fină observare a derapajelor din rândul multor creștini.
Dincolo însă de acest aspect, întâlnim familia Glass, cu care episodic s-a făcut cunoștință în Nouă povestiri, în toată dezorganizarea lor. Totuși impresia pe care ei o lasă oamenilor e una extrem de puternică și e mult mai fățișă decât o întâlnim în povestiri.
Am putea spune fără să greșim că familia Glass, deși nu are nimic de a face cu viața lui J.D. Salinger, ni-l face mult mai cunoscut pe autor decât oricare alte biografii. Și nu doar cu concepțiile lui despre viață și singurătate, ci cu ceea ce simte și crede despre lume, relații, realizări.
Probabil tocmai aici surprinde Salinger ca autor american. Ceea ce vedem la el e departe de ceea ce ne-am aștepta. Un fel de ascet scriitor, disprețuindu-și postura de scriitor (Buddy îi scrie lui Zooey despre cât de mult s-a săturat să fie dintr-o bursă literară în alta), eventuala apreciere, statutul de orice punct de reper posibil, cultural sau social.
Cartea e plină de observații despre viață, plasate în gura personajelor, dar și de o învățătură, pe cât de austeră, pe atât de sănătoasă. Și nu în ultimul rând și în acest roman ne întâlnim cu un umor excepțional.
Descrierea e la fel de atentă și precisă ca în celelalte cărți ale sale, însă prin dialog sunt sondate lucruri care în volumele precedente erau doar sugerate.
Cred că nu poți citi Salinger fără să nu te marcheze definitiv. Și cred că pot înțelege disputa dintre doi scriitori tineri din România care, în particular, se erijaseră în avocații lui Faulkner și ai lui Salinger. După atâția ani de atunci, sunt sigură că nu poți face un clasament riguros între cei doi, doar subiectiv. Vorba latinilor: de gustibus.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
