După 45 de ani de divizare, Berlinul a redevenit capitala Republicii Federale Germania, în baza Tratatului de reunificare semnat la 20 septembrie 1990. Obiectivul înscris în Legea Fundamentală a Republicii Federale Germania (adoptată de Consiliul Parlamentar la 23 mai 1949) privind menținerea unității naționale și statale a poporului german a fost îndeplinit. Helmut Kohl, devenit cancelar federal la 1 octombrie 1982, a intrat astfel în istorie drept ”cancelarul reunificării”.
Momentul reunificării celor două Germanii a fost precedat de o serie de evenimente demne de semnalat. În august 1989, mii de cetățeni est-germani au trecut granița ungaro-austriacă, refugiindu-se la ambasadele R.F. Germania din Praga și Budapesta. La jumătatea lunii august, numărul est-germanilor care părăsiseră Republica Democrată Germană se ridica la 66.000.
La 10 septembrie același an, Ungaria deschide granița cu Republica Democrată Germană, pentru a primi refugiați est-germani. Leipzig devine, la 23 octombrie, scena unor demonstrații de masă, protestatarii cerând o schimbare politică reală. La 4 noiembrie 1989, peste un milion de persoane demonstrează în Alexanderplatz din Berlinul de est.
La 7 noiembrie, guvernul Willy Stoph demisionează. Două zile mai târziu, la 9 noiembrie 1989, este deschis Zidul Berlinului, simbolul Cortinei de Fier, iar la 13 noiembrie, la Dresda se constituie un nou guvern, așa-numitul guvern al înnoirii democratice, condus de Hans Modrow.
La primele alegeri libere pentru Camera Populară a Republicii Democrate Germane, partidele angajate în realizarea unității germane obțin trei sferturi din totalul voturilor. La 12 aprilie 1990, Lothar de Maiziere (Uniunea Creștin-Democrată) formează un guvern de coaliție, iar la 5 mai încep tratativele 2+4 privind reunificarea celor două Germanii.
Între 14-16 iulie are loc, în Caucaz, întâlnirea dintre președintele rus Mihail Gorbaciov și cancelarul german Helmut Kohl. Mihail Gorbaciov îl asigură pe Helmut Kohl că momentul și modul de realizare a reunificării rămân la aprecierea germanilor. La 12 septembrie 1990, se încheie tratativele 2+4. Puterile aliate în cel de-Al Doilea Război Mondial (URSS, SUA, Marea Britanie, Franța) declară că renunță la drepturile speciale ce le reveniseră după capitularea Germaniei, la 8 mai 1945.
Cel de-al 12-lea Bundestag (Parlamentul Federal), constituit în urma alegerilor pangermane din 2 decembrie 1990, proclamă Berlinul drept sediu al administrației centrale. Pe parcursul celor 45 de ani de divizare germană, politicienii din Republica Federală Germană au dat în repetate rânduri asigurări, adoptând în acest sens mai multe rezoluții, că, în cazul reunificării, vechea capitală germană își va relua funcția tradițională. Această promisiune se cerea respectată.
La 19 aprilie 1999, a fost inaugurată noua clădire a Reichstag-ului din Berlin, renovată de arhitectul britanic Sir Norman Foster. Aici își desfășoară ședințele plenare Bundestagul german. Clădirea Reichstag-ului a fost, între 1894 și 1933 (anul în care a fost incendiat), sediul Reprezentanței Naționale a Celui de-al Treilea Reich. Tot la Berlin își desfășoară activitatea guvernul cancelarului federal, precum și cele mai importante ministere.
Sursa: Agerpres.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
