Poate părea straniu ca, la un an şi trei luni după numirea în funcţie, să existe proteste ale tinerilor faţă de cel pe care tot ei l-au susţinut să ajungă în funcţie, prin mobilizarea exemplară de pe Facebook. Ultimele zile au fost cele care au umplut paharul nemulțumirii. Însă picăturile s-au adunat încă din primele zile de mandat…

Este miros de schimbare, în București, în România și în toată lumea. Aici, în Capitală, societatea a putut evolua datorită protestelor organizate de tineri, care au apărat justiția, au destituit premieri, au făcut ordine.

Clasa politică este lipsită de capacitatea de a se schimba, substanțial, și se invocă implicarea în politică a tinerilor. Încă nu s-a făcut acest pas, dar o nouă clasă politică va face definitiv schimbarea la față a României (sperăm noi, reîntregite).

Și noi, organizaţiile unioniste din București, suntem nemulțumite și trebuie să punem presiune pe președinte! A fost strigător la cer felul în care Iohannis s-a fofilat, în iulie 2015, în momentul în care tinerii de la Chişinău care au venit pe jos spre Ţară au vrut să-l vadă pe preşedinte la Cotroceni. Motivând o şedinţă la Bruxelles care nu a mai avut loc, Iohannis i-a lăsat pe tineri pe mâna consilierilor. A vrut să fie diplomat, dar am înțeles că nu are inimă, suflet, sentiment, am înțeles că e rece.

Generaţia noastră nu are voie să aştepte! Şi nici nu poate aştepta! După tragedia de la Colectiv, în care fraţii şi surorile noastre au murit şi tot ai noştri au ajuns în închisori datorită sistemului corupt, nu rockerii au ajuns la „putere", ci a avut loc reaşezarea funcţiilor, birocrații instituţiilor au rămas la fel, iar schimbările au fost doar declarative, de formă.

Tinerii sunt îndemnaţi să intre în politică, însă sistemul caută să-i impună tot pe-ai lor. Am fost recent la lansarea unui partid format predominant de tineri. Nici măcar nu li s-a dat şansa de a se exprima, au fost din prima discreditaţi în presă şi de fapt efortul lor va fi acum unul imposibil, prin pragurile electorale şi alegerile într-un singur tur care sunt acceptate tacit de „marile" partide. La dezbaterea organizată de Iniţiativa România, imediat ce au cerut organizatorii două tururi, preşedintele României a fugit din sală (da, poate fi şi rapid!). Iniţiativele de partide sunt dublate, triplate, de fiecare dată când apare o voce, mai răsare şi alta, cu pedigree politic în spate. Vom avea, la finalul anului, aceleaşi nume de partide, aceiaşi oameni la butoanele puterii şi totuşi, sfatul vine invariabil: să se bage tinerii în politică…

Ne plătesc ei sănătatea, viaţa?

Se vorbeşte mult în ultima vreme despre cât ne va costa Unirea cu Basarabia. A calculat cineva costul în cazul în care nu ne vom uni? S-ar putea ca cel de al doilea să fie mai mare şi să nu-l putem suporta. Se poate să nu trebuiască să ducem mai departe păcatele şi neputinţele părinţilor şi bunicilor noştri.

Avem nevoie de conducătorii care să acţioneze conform dorinţelor noastre. Avem nevoie de transformarea unui preşedinte pasiv, aflat parcă în alte sfere, într-unul activ, cu reşedinţa pe Pământ, preferabil în Bucureşti. Şi am mai făcut minuni şi altădată, cu Facebookul şi ieşind în stradă vom face şi acum. Pentru că ne trece viaţa pe lângă noi, şi alta nu avem!

Acuma însă, peste Prut, la Chișinău, singura cale de reușită a protestelor este să ducă la Unire. Doar protestele tinerilor, cei sinceri, cei cărora le aparține viitor, vor reuși. Nicio altă schimbare de actori politici nu va face decât să fure viața încă a unei generații întregi.