George Damian: Încotro merge ofensiva ucraineană?

Pe arcul de cerc descris de frontul din Ucraina forțele ucrainene atacă la extremități (nord-est în regiunea Harkov și sud în regiunea Herson), rușii atacă dinspre est pe aliniamentul Slaviansk-Bahmut. Forțele ucrainene au ajuns în apropierea localităților Sviatogorsk și Lîman, amenințând spatele rușilor de la Slaviansk-Bahmut. După o săptămână de atacuri ucrainene rușii nu au reușit să stabilizeze linia frontului din regiunea Harkov. În regiunea Herson rușii rezistă cu dificultate în fața ofensivei ucrainene – ucrainenii exploatează principala slăbiciune a frontului rus de aici, respectiv distrug cu lovituri de la distanță podurile peste râul Nipru și blochează aprovizionarea rușilor de pe malul drept.

Între porțiunile active de la extremele arcului de cerc există o zonă în care s-ar putea dezvolta o nouă ofensivă – respectiv în regiunea Zaporojie, aici se produc schimburi de focuri de artilerie și atacuri cu rachete, însă nici una dintre părți nu manifestă o intenție hotărâtă să înainteze, impresia este că în acest moment nimeni nu are resurse pentru a desfășura o ofensivă aici.

Dacă ucrainenii reușesc să-i împiedice pe ruși să își organizeze o linie defensivă stabilă în regiunea Harkov și la limita acestei regiuni cu regiunea Lugansk există o mare șansă ca forțele ucrainene să cadă în spatele trupelor ruse din zona Sloviansk-Bahmut și să recupereze orașele Severodonețk și Lisiceansk pierdute în vară.

Principala problemă a armatei ruse rămâne în continuare faptul că au pierdut războiul electronic în Ucraina, rușii nu au reușit să stabilească o supremație în ceea ce înseamnă bruierea comunicațiilor, a radarelor și observația cu mijloace electronice. Altfel spus: rușii luptă de parcă nu știu unde sunt și ce fac ucrainenii; forțele ucrainene decid când și unde să intre în luptă și reușesc să domine în punctele și momentele cheie. Acest mod de a lupta al ucrainenilor anulează supremația numerică și materială a rușilor, face ca defensiva ucraineană să fie eficientă și a permis ofensiva de succes din regiunea Harkov – chiar și cu o cantitate limitată de armament greu occidental. „Orbirea electronică” a măcinat până acum trupele ruse, care nu au reușit nici să anihileze armata ucraineană, nici să atingă aliniamente care să le permită organizarea unei defensive și menținerea controlului asupra teritoriilor ocupate.

Per ansamblu Moscova este din ce în ce mai lipsită de opțiuni militare, iar în acest moment este exclusă o soluție diplomatică și asta nu doar pentru că Kievul a văzut că își poate recupera teritoriile ocupate. Sunt din ce în ce mai multe semnale ale unei confuzii strategice la Kremlin. În mod evident comandanții ruși, nivelul tehnic al armatei ruse și cantitatea de trupe și armament greu implicate acum în Ucraina nu permit atingerea obiectivelor stabilite de Putin. Confuzia de la Kremlin este vizibilă în zonele aflate sub ocupație (Herson/ Zaporojie) și în zonele separatiste (Donețk/ Lugansk). Aici se discută deja de câteva luni despre organizarea unor referendumuri pentru intrarea în componența Federației Ruse – ceea ce ar permite mobilizarea generală în Rusia și creșterea numărului de militari ruși pe front (asta la nivel teoretic, deoarece pregătirea pentru front a rezerviștilor nu se va face peste noapte). Mobilizarea mascată de până acum din Rusia nu a furnizat numărul necesar de militari. Chiar și cu o mobilizare parțială/ generală nu se rezolvă problema principală a armatei ruse: eficiența scăzută a comandanților și inferioritatea tehnologică în războiul electronic.