Gheorghe Duca: Conferinţa urmează să ofere răspunsuri ştiinţifice nepărtinitoare la foarte multe întrebări

Această întrunire academică îşi pune ca scop să abordeze critic cel mai controversat şi important eveniment istoric al poporului nostru – pactul de la Bucureşti din 1812, pentru a avea o mai bună cunoaştere şi percepere a locului nostru în istorie şi în lume.

Acum 200 de ani, Ţara Moldovei, care era atestată pe harta politică a lumii mai mult de patru secole, a cunoscut o profundă dramă în istoria sa multiseculară. Teritoriul de est al Moldovei, dintre Prut şi Nistru, sau cum i se mai spunea pe timpuri „Moldova de peste Prut”, a fost anexat la Imperiul Rus. Acest act politico-militar s-a produs pe fundalul unei ample confruntări de forţe şi de interese ale marilor puteri europene în zona Balcanilor.

…Având deja o importantă restanţă istorică faţă de Europa Centrală şi de Vest, în chiar zorii epocii moderne, locuitorii Principatului Moldovei aveau să fie supuşi unui nou cataclism, cu implicaţii multiple şi profunde. Se are în vedere evenimentul produs acum 200 de ani, în ziua de 16 mai 1812, când la capătul unui război de uzură declanşat încă din toamna anului 1806, în incinta Hanului Manuc din Bucureşti, a avut loc procedura oficială de semnare a Tratatului de pace ruso-turc de către împuterniciţii celor două imperii. Tratatul de pace conţinea 16 articole de bază şi, separat, alte două articole secrete. Articolele 4 şi 5 vizau, la modul direct, soarta Principatului Moldovei.

Astfel, în conformitate cu articolul 4, „se prevedea ca hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în ţara Moldovei şi până la locul unde se întâlneşte cu fluviul Dunărea, iar de acolo să urmeze partea stângă a fluviului Dunărea, până la Gura Chiliei şi până la mare, iar gura amintită să fie folosită în comun de ambele părţi”.

Noul teritoriu intrat în componenţa Imperiului Rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812 constituia mai mult de jumătate din Principatul Moldovei, conţinând raialele Hotin, Bender, Akerman, Chilia, Ismail şi Reni, tatarlâcul din Bugeac, ţinuturile Bălţi, Soroca, Orhei, Lăpuşna, Hotărniceni, Codrul Tigheciului şi Greceni cu 17 târguri şi 685 de sate cu o populaţie totală de 482.630 de suflete, fiind cu 7.400 km2 mai mare faţă de cel rămas sub oblăduirea domnului Moldovei.

Chiar dacă relativ modestă comparativ cu teritoriile imense ale Rusiei imperiale, noua achiziţie teritorială era mai mare decât teritoriul Danemarcei, Elveţiei, Olandei sau al Belgiei.

În cadrul Imperiului Rus, Basarabia a parcurs, din punctul de vedere al statutului juridic, calea de la o entitate administrativ-teritorială autonomă la cea de tip de gubernie, transformându-se într-o societate de periferie a imperiului şi înregistrând o dezvoltare întârziată.
Actul din 1812 a afectat mediul cultural-istoric tradiţional în evoluţia lui firească: în ţinut se formează treptat un nou climat spiritual, un nou mediu social şi cultural. Evoluţia culturii naţionale în limitele spaţiului Moldovei istorice, care până la acel act politico-militar prezenta un proces unic şi integrat, după 1812 a continuat paralel în medii social-politice, cultural-istorice şi ideologice diferite. Rupt de vatra multiseculară a statului moldovenesc şi de restul spaţiului românesc şi inclus într-un spaţiu imperial multietnic, fenomenul cultural basarabean a fost forţat să facă eforturi tenace pentru a rezista şi a se afirma.

Includerea Basarabiei în mediul etnic, cultural-spiritual şi lingvistic al Rusiei din sec. XIX, infiltrarea şi sedimentarea în societatea basarabeană a elementelor etnice şi cultural-spirituale eterogene a contribuit la proliferarea pluralismului cultural, lingvistic şi confesional, dar, pe de altă parte, promovarea intensă a unei politici de uniformizare etnoculturală a avut drept consecinţă modificarea şi alterarea mediului etnic şi cultural autohton, mai păstrându-se şi conservându-se specificul moldovenesc doar în mediul rural.

Din perspectiva istorică de 200 de ani, evoluţia Basarabiei în secolul XIX – începutul secolului XX a fost marcată de fenomene şi orientări controversate: episoade de modernizare a vieţii social-economice, de investiţii aparente, pe de o parte, şi instaurarea unui regim de cruntă oprimare spiritual-naţională şi deznaţionalizare a băştinaşilor, pe de altă parte.

… Este de remarcat faptul că Academia de Ştiinţe a Moldovei, prin specialiştii de marcă pe care îi întruneşte, şi-a exprimat în repetate rânduri opinia asupra unor probleme de maximă importanţă şi actualitate ştiinţifică şi publică, inclusiv asupra problemei denumirii Limbii Române, a semnificaţiei datei de 28 iunie 1940 în istoria noastră, a altor probleme nodale, contribuind, prin aceasta, la instaurarea adevărului ştiinţific şi menţinerea unui climat moral de stabilitate şi bună înţelegere în cadrul societăţii…

În acest context, este, credem, o datorie a istoricilor contemporani, şi nu numai a celor din R. Moldova, ci şi a specialiştilor în domeniu din România, Rusia, Turcia, Ucraina, din alte ţări, care au dat curs invitaţiei noastre comune cu Academia Română, să definească măsura şi modalitatea în care evenimentele anului 1812, prin Pacea de la Bucureşti, au influenţat procesele derulate ulterior în această parte pruto-nistreană şi sud-est europeană, iar Conferinţa internaţională pe care o inaugurăm astăzi urmează să ofere răspunsuri ştiinţifice nepărtinitoare, echidistante şi pertinente la aceste şi multe alte interogaţii…