Când am stat noi la sfat, la biroul partidului, să aprobăm sloganul electoral al PCRM, eu am propus cea mai deşteaptă variantă: „Moldova alege victoria!”. Lui papaşa i-a plăcut tare. „Bravo, Markuşa! N-am zis eu că eşti cel mai deştept? Comuniştii nu pot alege decât victoria. Trebuie să fii idiot ca, pornind un război, să alegi înfrângerea!”. …Voronin a vrut să ne spună că el nu-i idiot, adică. El nu, electoratul – da. Toţi acei care nu votează pentru comunişti sunt idioţi. Asta a vrut să spună Voronin şi eu sunt de acord cu el. Dar nu-i numaidecât să declari acest lucru în public. Ba chiar e periculos s-o faci. Îţi tai singur creanga electoratului de sub fund. Papaşa a avut curajul neghiob să i-o spună, la Ceadâr-Lunga, unui medic psihiatru – de la obraz la obraz. De la obraz de pacient, adică. Şi a ieşit că i-a făcut idioţi pe toţi găgăuzii, iar aceştia, dacă se supără, nu ne mai votează masiv, ca altădată.
Eh, unde-s vremurile eroice ale lui Che Guevara, pardon, tătuca Stalin! Atunci se rezolvau simplu problemele: „Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră, deci trebuie lichidat… Nu-i omul, nu-i problema!”. Azi trăim alte vremuri… Îl faci să dispară pe-un Petru Sarî sau pe-un Piotr Dimitrov şi se iscă un tămbălău în toată lumea. Nu mai e un Gurbulea la Procuratură să şteargă urmele, nici un Papuc la Interne, nici un Reşetnicov la SIS…
Apropo, cu nepoţelul lui Voronin, Artur, eu am avut o idee genială. Ce-i drept, un pic purtată. Dacă Iura Roşca n-a brevetat-o, la vremea lui! Se lăuda paţanul că asta-i răpirea secolului. Cubreacov e viu şi nevătămat, PPCD-ul e salvat, procuratura tace, toţi trăim în pace… Iaca-aşa! Ce-ar fi, îi zic eu lui papaşa, să-l punem la contribuţie şi pe Artur? Că nu face nicio o brânză pe post de propagandist al partidului. Campania electorală e pe sfârşite, noi picăm în sondaje kak fanera nad Parijem, iar băieţelul ista care n-a făcut nimic pentru partid se lăfăieşte în binele pe care i l-am făcut noi. La treabă, Artur!
Planul era simplu. Se duce băiatul la un restaurant – evident, singur, că ce-ar căuta el acolo cu soţia! – şi, la momentul oportun, intră în veceu, îşi dă câţiva pumni sub coaste, în nas, se dă de vreo trei ori cu capul de pereţi, apoi iese în stradă şi anunţă poliţia că a fost agresat de trei necunoscuţi, care vorbeau în limba rusă. Atenţie, e obligatoriu ca necunoscuţii să vorbească în limba rusă, altminteri alegătorii românofoni n-au să ne creadă; au să spună că e vorba de o provocare! Atunci, îl luăm din stradă şi îl ducem la domiciliu – nu la al său, desigur, că de-ar fi vrut tare acolo, îşi lua şi soţia cu el la restaurant. Deci, îl cărăm la un domiciliu, stăm acolo câteva ore, apoi îl ducem plocon soţiei – las’să alerteze poliţia. Şi astfel avem încă o bombă, mai ceva decât cea de sub digul de la Nemţeni, „al cărei ecou şi azi mai este viu” – vedeţi că l-am citit şi pe Grigore Vieru!
Acum, vă rog să-mi spuneţi, stimaţi alegători, simpatizanţi şi opozanţi, l-am învăţat eu ceva de rău pe papaşa? Pentru că să spună minciuni, privind, fără să clipească, drept în ochii electoratului, n-am să-l învăţ eu pe Voronin. La treaba asta el e maestru desăvârşit. Cu tactica şi strategia stă mai prost, dar aici eu sunt un as. El să găsească bani, că eu ştiu cum se cumpără electoratul. Avem băieţii noştri la ţară, ţi-l cumpără şi pe dracu’. Îmi povestea mai ieri un cirac: „Mă duc eu într-o seară, dragă Markuşa, la nişte bătrânei din satul Lozova cu ziarul „Kommunist”- Îi dau moşneagului un exemplar, da el nu vrea să-l ia, cică nu ştie în general a citi, iar în rusă, nici atâta. Îi zic: Ia deschide gazeta şi ai să vezi că poţi. El deschide, şi vede acolo 250 de lei. Ei! Aşa pot citi. Dă-i şi babei un gazet, că şi ea citeşte cu litere de-aestea!”. Iată asta-i tactica noastră, că alta nu avem. Să-i ameţim amu, că, după asta, cine ştie…
Marx Tkaciukcea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
