– Presa de limbă rusă din Chişinău scria, acum o săptămână, că Guvernul pregăteşte un plan de soluționare a conflictului transnistrean, printre ai cărui autori sunteţi şi dvs. Despre ce este vorba?

– Mă bucur să clarificăm acest subiect. În primăvara anului 2017, Institutul nostru, IDIS, a inițiat anumite consultări asupra priorităților politicii de reintegrare cu Biroul pentru Reintegrare al Guvernului, invitând în acest format câteva grupuri ale societății civile valoroase. Consultările au avut loc în regim Chattam House, adică asigurând discreție și încredere din ambele părți. La consultări se fac propuneri, se dezbat idei și soluții, se atacă probleme cu care se confruntă decidenții. Totuși, întocmirea unui document de viziune este responsabilitatea exclusivă a Guvernului, care și-l asumă la momentul potrivit și cu o finalitate politică clară, dorind să rezolve anumite probleme intractabile în alte condiții. Speculațiile din presa rusă, la care faceți trimitere, altfel spus acest joc de-a „alba-neagra”, trădează o anumită incapacitate de a ieși din stilul speculativ al presei de bulevard.

„Transnistria consumă sume uriașe de bani pentru a alimenta militari”

– Credeți că aplanarea conflictului transnistrean poate avea loc în mod democratic?

– Poate și trebuie să aibă loc democratic, dar pentru asta e nevoie să existe mai multe condiții necesare și suficiente, printre care aș menționa, în primul rând, eliminarea factorului central de amenințare. Este vorba de trupele regulate ale Federației Ruse, numite şi GOTR, în care se practică recrutarea localnicilor cu cetățenia Federației Ruse, ceea ce vine în contradicție cu prevederile acordului de încetare a focului din iulie 1992, și care nu a respectat niciodată „neutralitatea”. Militarii GOTR au fost responsabili de transferuri de tehnică, muniții, echipament de radiolocații și instruire a paramilitarilor transnistreni. În al doilea rând, se cere demilitarizarea Transnistriei sub monitorizarea OSCE și a altor organizații internaționale. În pofida deficitului bugetar, Transnistria consumă uriașe sume de bani pentru a alimenta militari de care nu are nevoie și folosește în acest scop finanțări ilicite de la Moscova.

Chiar și aprovizionările de gaze naturale de la „Gazprom” sunt convertite în bani colectați de la populație și imediat plătiți pentru întreținerea militarilor, securiștilor și birocrației separatiste. Prin urmare, nu cred că putem merge spre o soluție de reglementare democratică câtă vreme regiunea piftește de militari și muniții vraiște. Deci, după evacuarea completă a militarilor și a tehnicii rusești din regiune, avem nevoie de o perioadă de pregătire a trecerii militarilor transnistreni la viața civilă, precum și colectarea și nimicirea munițiilor și a tehnicii, care poate fi folosită cu caracter ofensiv. Există metode eficiente aplicate în situații similare și a venit timpul în care trupele regulate ale Federației Ruse ar trebui să-și înceteze activitatea și să plece din R. Moldova, suspendând orice exerciții comune, necoordonate cu Chișinăul, în care sunt practicate operații militare de forțare a râului Nistru sau trageri din toate tipurile de arme.

„Moldova-Gaz” este, de fapt, o companie falimentară”

– „Cheia acestui conflict nu se găseşte la Moscova, după cum pretind anumiţi analişti, care sugerează astfel că îndulcirea relaţiilor cu Moscova va produce, în mod necesar, o soluţionare rezonabilă a conflictului”, spuneaţi într-un interviu. În acest caz, de ce soluționarea rezonabilă nu a avut loc în ultimii 25 de ani?

– Cred că-mi atribuiți declarații străine.

– Probabil că ați uitat. Ați făcut această declaraţie în luna mai 2008, pentru IPN.

– Am spus anterior că regimul secesionist a fost scăpat de colaps atunci când i s-au aruncat „colaci de salvare” de pe malul drept. Este vorba şi de semnarea contractului de importare a energiei electrice de la Kuciurgan în condițiile în care banii R. Moldova servesc drept pernă de oxigen pentru administrația separatistă, care folosește mai departe generozitatea suspectă a „Moldova-Gaz” de a livra gaze naturale fără a cere achitarea plăților pentru consumul lor de la transnistreni. Avem date incomplete și confuze cu privire la suma datoriilor, proprietățile deținute de această companie, modul în care sunt gestionate afacerile acestei companii, dar și cum își distribuie aceasta veniturile în ciuda faptului că este falimentară. În spatele „Moldova-Gaz” stau 6,5 mlrd dol. SUA, acumulați ca datorii. Drama acestui stat ține de faptul că permitem unor șarlatani să ne dreagă, oferindu-le liderilor de la Tiraspol imunitate și pârghii decizionale pe domenii strategice, fără a-i putea trage la răspundere atunci când sunt prinși cu ocaua mică. Idioții utili fac deja încălzirea pe tușă.

Dodon – un fel de „Ataturk al tuturor moldovenilor spălați pe creier”

– Președintele Igor Dodon a vorbit de mai multe ori despre conceptul de federalizare a R. Moldova şi acordarea unui statut special regiunii transnistrene. Ce credeţi că urmărește el prin aceasta și ce riscuri implică federalizarea?

– E simplu ca bună ziua – Dodon folosește discursul pentru care este răsplătit la Moscova. Singura soluție de supraviețuire pentru regimul secesionist ar fi crearea unei situații pe care R. Moldova să o accepte „așa cum este”, cu toate structurile (armată, KGB, birocrație coruptă, procurori criminali etc.) și, automat, toate datoriile acesteia să devină ale statului comun, unificat, dar separat pe subiecți federativi. Ăsta-i modelul Primakov din 2007 și acceptat „prietenește” de Lucinschi. Idioții utili fac deja încălzirea pe tușă, semnalând că ar fi pregătiți să servească indicațiilor de la Moscova. Şi nu-i vorba doar de Dodon. Pentru că șeful statului este cel care s-a lipit de federalizare cel mai mult, insist pe ipoteza că acesta este robul propriului său succes din scrutinul anului 2016 – a triplat așteptările electorilor rusofoni, radicalizându-i, și a promis lucruri fanteziste la Moscova, ceea ce-l discreditează ca actor politic. În fanteziile sale, Dodon este un fel de „Ataturk al tuturor moldovenilor spălați pe creier”, care ar trebui urgent să-și uite identitatea și istoria de dragul unei utopii postsovietice, scrise de Kremlin.

– Societatea civilă din R. Moldova este învinuită că se implică în politică și acționează la comandă. Ce părere aveţi despre aceste acuzații?

– Societatea civilă este cam tot ce nu lucrează pentru administrația statului, spunea pe timpuri Michael Walzer, un faimos profesor de la Universitatea Princeton, ceea ce înseamnă că în panoplia acestui concept se includ sindicatele, partidele, asociațiile pe interese, profesionale, pe arte, vârstă, de mediu. Respectiv, să vrei să blamezi societatea civilă, pentru că se implică în politică, este tot atât de inutil ca și cum ai avea pretenții la ploaie că te udă. Societatea civilă are idei, nevoi, presiuni, pe care le interpretează în funcție de context și de emitenți. Deseori ea decide să se apropie de sistemul politic, tocmai fiindcă crede că astfel va putea influența mai eficient anumite procese.

„Viitorul Parlament ar putea păstra un sistem de reprezentare fictiv”

– În 2018, vom avea alegeri parlamentare în baza sistemului electoral mixt. Ar putea acest factor să schimbe conjunctura politică din viitorul Parlament?

– Da. Sistemul electoral mixt deja schimbă modul în care vor fi finanțate campaniile (vorbesc la plural), va dubla costurile politice de menținere a sistemului, va spori rolul baronilor locali, îngropând definitiv unul din motivele principiale pentru care PD și PSRM au făcut propagandă în folosul sistemului – că alegătorii își vor putea alege deputații și tot ei îi vor putea rechema. Sistemul mixt s-a prăbușit în România, Georgia și Ucraina, păstrându-se în diverse forme modificate doar acolo unde persistă cutuma și tradițiile istorice îndelungate. Modificarea bruscă a sistemului a contrazis recomandările clare și explicite ale Comisiei de la Veneția și opinia comună exprimată de experții OSCE-ODIHR. Dacă acest sistem nu va fi respins de Curtea Constituțională în urma sesizării deputaților liberali, viitorul Parlament ar putea păstra un sistem de reprezentare fictiv, ale cărui centre cervicale se vor găsi cu totul în alte locuri decât ar trebui să fie.