În căutarea dușmanului pierdut

Pe Wikipedia rusească îl găsim pe Sașco Belîi cu numele lui adevărat, Alexandr Ivanovici Muzîciko. Aflăm că Muzîciko are un trecut destul de dubios. În 1994 a luptat în Cecenia de partea combatanților ceceni. În 1995 a fost judecat și acuzat pentru că a maltratat o persoană, în 1997 a fost implicat într-un schimb de focuri de arme în Kiev, iar în anul 1999 a ajuns în judecată pentru estorcare de bani împreună cu un grup criminal.

Ne dăm seama că Sașco Belîi este un simplu criminal, nici măcar hoț în lege, un gopnic la fel ca milioanele de gopnici din fostele țări ex-sovietice. Doar că, pe lângă faptul că era criminal, Sașco mai era și radical de dreapta. Prin Rusia găsești zeci de mii de astfel de indivizi – patrioți creștini cu svastica tatuată pe piept și sticla de votcă la gură.

La alegerile din 2012, din Ucraina, Sașco Belîi candidează pentru Rada Supremă în calitate de candidat independent. Acumulează doar peste un procent din voturi în una din cele mai pro-vestice regiuni. Asta se întâmpla pe timpul lui Ianukovici. Și acum întrebarea: Cum de i-a permis marele filorus Ianukovici unui radical de dreapta, banderoveț, să se implice în activitatea politică? De ce MVD-ul rusesc, care pe timpul lui Ianukovici avea mână liberă în Ucraina, nu l-a arestat până acum? Și cum de se face că Sașco Belîi, radicalul-păpușar care conduce actuala guvernare ucraineană (așa ni-l prezintă presa rusească) a fost împușcat acum, sub actuala conducere antirusească, de către forțele de ordine ucrainene?

Eu cred că nici nu trebuie să căutăm răspuns la aceste întrebări. Până la destituirea lui Ianukovici, Sașco Belîi era un nimeni – un gopnic care niciodată în viață nu ar fi putut trezi interesul serviciilor speciale rusești. După venirea noii conduceri, Sașco a fost transformat în Bin Laden-ul Rusiei. Iar naivii și slabvăzătorii cu siguranță îl confundă cu întreaga populație a Ucrainei. Și nimeni nu mai are întrebări, atâta timp cât Kremlinul i-a pus în față un dușman cu care să lupte. Chiar dacă acest dușman este un nimeni despre care nu avea să auzim nimic, niciodată. Îmi pare rău pentru Federația Rusă. La cât de mari și tari se dau, ar fi putut să-și deseneze un dușman mai impunător. Nu un gopnic radical. Și ca să nu aveți dușmani niciodată, nu mai priviți televizorul, mai ales canalele rusești.