De fapt, nu l-am făcut, deoarece exerciţiul consta în a mă lăsa în gol de pe o masă pentru a fi prinsă de participanţi la acea simulare. Am constatat, că am nevoie de mai mult timp să petrec alături de oamenii pe care-i cunosc, pentru a-i putea primi în cercul încrederii. Am nevoie de o mai bună conexiune sentimentală pentru a crede în persoanele din viaţa mea.
Din păcate, nu există teste pentru începutul parteneriatelor, care să măsoare nivelul de încredere al celorlalţi. Este nevoie de timp pentru ca o persoană nouă din cercul de prieteni să-ţi câştige încrederea. Mai ai nevoie din partea ei şi de onestitate, discreţie, fără să joace pe două sau trei scene în acelaşi timp.
Când realizezi că toate aceste ingrediente nu există în relaţia voastră, te simţi ca în mijlocul unui pustiu. Nu ştii încotro s-o iei sau pe cine să întrebi. Începi să dai vina pe celălalt pentru nesimţirea pură şi lipsa de tact de care a dat dovadă (toate astea oferite cu zâmbetul pe buze). O parte din vină ne-o asumăm şi noi – pentru naivitatea de a crede în oameni şi de a fi deschişi cu ceilalţi. Deseori, suntem nevoiţi să purtăm măşti pentru a nu fi trădaţi, ne ascundem trăirile şi sentimentele pentru a nu fi răniţi.
Încrederea are un rol fundamental în relaţiile interpersonale. Învăţăm să avem încredere în ceilalţi, precum învăţăm să iubim. Spre deosebire de iubire, încrederea pe care o oferim poate avea şi un termen de expirare. Este la fel ca şi un loc de muncă în plină recesiune – e uşor să-l pierzi şi e foarte greu să-l câştigi.
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
