În curând un nou stat pe hartă – Karakalpakstan – care eventual să adere la Rusia sau Kazahstan

Din 1993, Karakalpakstan face parte din Uzbekistan în baza unui acord care a expirat în 2013. Acum, mișcarea pentru independență a Karakalpakstanului a ridicat problema unui referendum care sa decida soarta regiunii.

Karakalpakstan reprezinta o situație unică, care se distinge de zonele de conflict asociate cu termenul „separatism” din multe țări post-sovietice, subliniază Vitali Ponomarev, directorul programului pentur Asia Centrala al Centrului pentru Drepturile Omului „Memorial”.
„Constituția Uzbekistanului și cea a Karakalpakstanului sustin că republica in cauza este un stat suveran parte din Uzbekistan și are dreptul de a se retrage din ”uniune” prin organizarea unui referendum. Organizarea referendumului este prevazuta în ​​Constituția adoptata la începutul anilor ’90. Prin urmare, mișcarea pentru independenta are baza legala pentru organizarea referendumului, însa în ultimii 20 de ani aceasta baza a fost tot mai mult percepută la Tașkent ca o simplă formalitate”, – continuă Ponomarev.

Karakalpakstan ocupa mai mult de o treime din teritoriul actual al Uzbekistanului. Cu populație mică, regiunea este o zonă strategică în ceea ce privește legăturile de transport, conducte de gaze, are rezerve de petrol, gaze și alte resurse naturale.

„Aceasta republică are resurse pentru o existență independentă” – spune activistul pentru drepturile omului.

Astăzi, situația din Uzbekistan este precara. O sursa informată din Uzbekistan, citata de DW, sustine ca „elita locala este reprezentata în guvernul uzbek. Șeful Consiliului de Miniștri al Karakalpakstanului este vicepreședinte al Cabinetului de la Taskent, iar președintele parlamentului local este adjunctul sefului Senatului din Uzbekistan. Dar populația crede că Republica Karakalpakstan este o „afacere de familie”. Conducerea actuala a Karakalpakstanului ”castiga sute de milioane de dolari in fiecare an din devierea apei din Amudaria spre plantatiile lor de orez pe care le detine”, – spune sursa DW.

„În același timp, dezastrul ecologic de la Marea Aral afecteaza profund populatia. In zona e criza de apa potabila si alimente… De la centru „în zona Mării Aral sunt trimise regulat trenuri cu ajutoare umanitare (ultimul a fost trimis la mijlocul lunii mai) – cu hrană, medicamente, etc. „- continuă sursa.
Cu toate acestea, aceeasi sursa sustine ca speranța pentru o viață independentă prosperă, datorită rezervelor de hidrocarburi, nu este justificata economic.

„Pe 12 mai, la Tașkent a fost organizata o conferință internațională ” Petrol și Gaze in Uzbekistan”, la care experții au declarat fara sa se fereasca că idustria petroliera locală a fost ”ucisă” din cauza metodelor barbare de exploatare. Din regiunea Mării Aral au plecta deja mai multe companii de gaze străine.

Altfel vede situatia Vitali Ponomarev. „Dezbaterea privind referendumul din Karakalpakstan a reînviat după recunoașterea independenței Kosovo în 2008. Apoi, pe Internet a circulat un prim apel la independenta care a provocat un efect vizibil în țară. Cu toate acestea, până în vara anului 2014, autoritățile uzbece au evitat sa recunoasca public că există o mișcare de independență.
Activiștii au fost supusi unor presiuni, impotriva unora au fost formulate acuzații penale.

„Activistii pentru independenta sustin ca fiind parte din Uzbekistan, republica a suferit catastrofal din punct de vedere economic și din punct de vedere al conservarii culturale. Anul trecut, pentru prima dată ei au reușit să se faca auzita problema Karakalpakului la nivel internațional, la summit-ul OSCE din Varșovia.

Unul dintre liderii „Alga, Karakalpakstan,” Aman Sagidullaev, care solicită azil politic în Kârgâzstan, a spus într-un interviu cu DW ca, acum, mișcarea cere pe langa referendum de independență si schimbari democratice.

„Serviciile secrete din Uzbekistan ne urmaresc chiar în străinătate, deși noi nu suntem separatiști. Acordul încheiat între Uzbekistan și Karakalpakstan în 1993 a expirat, iar un nou text al acordului cu Tașkentul nu a fost propus” – spune Aman Sagidullaev.

„Noi suntem adversarii violenței, nu suntem islamiștii sau naționaliști. Noi nu cooperam cu autoritățile din Rusia sau Kazahstan si nici cu țările occidentale. Vrem sa atragem atenția Organizației Națiunilor Unite, din care avem dreptul sa facem parte, și sub supravegherea OSCE sa organizam un referendum care ar putea avea loc chiar și in actualul mandat al lui Islam Karimov, „- spune sursa.

Populația din Karakalpakstan este estimata la aproximativ 1,7 milioane de oameni. În 2007 s-a estimat că aproximativ 400.000 din locuitorii republicii sunt de etnie karakalpaka, 400.000 sunt uzbeci, iar 300.000 sunt kazahi. Limba karakalpaka este considerat mai aproape de cea kazahă, decât de cea uzbecă.

sursa: paginaderusia.ro