Dansul a existat dintotdeauna, dar, surprinzător, nu a fost creat de noi, oamenii. Observaţi păsările, animalele, insectele, mamiferele de ocean – toate dansează în ritmul lor, în special, când sunt îndrăgostite. Dansul e codul ce deschide uşi, leagă destine sau schimbă vieţi. E ca şi viaţa pe care o trăim – lentă, mai ritmată, dansând singuri sau în cuplu. Totuşi, spre deosebire de viaţă, în dans nu contează opiniile dansatorului: psihologice, politice sau religioase. Nu contează nici ce crede despre episoadele din propria lui viaţă, salariul pe care-l ridică lunar, nici dacă-i miroase gura a usturoi. Contează mişcarea, unduirea trupului, ritmul sufletului.
Dansul transformă. Un şef mai mereu supărat va deveni şarmant pe ritmurile preferate, o colegă timidă se va transforma într-o vampă pe acordurile muzicale potrivite, un copil trist se va înveseli imediat când va auzi cântecul dorit… În dans, ne simţim mereu liberi, fără constrângerile societăţii, nu ne mai interesează gura lumii. Nu mai ţinem seama de cum ne stă părul, dacă mai avem ruj pe buze, dacă rimelul curge sau rochia se ridică prea sus. Contăm doar noi, muzica şi emoţiile.
Prin dans îţi poţi cunoaşte partenerul – felul în care te ţine în braţe, modul în care te învârteşte şi cum reuşeşte să menţină ritmul cu tine. Dar cel mai mult, în timpul dansului, îmi place să ascult inima partenerului. Bătăile ei trebuie să fie în acord cu inima ta. Doar aşa vei şti că faci pasul corect şi nu greşeşti direcţia. Tocmai de aceea, nu am înţeles niciodată oamenii care spun că nu pot dansa. Nu e nimic greu în asta. Trebuie doar să laşi muzica să te conducă ori să dai peste partenerul potrivit…
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
