Prima țară, care a recunoscut independența statului nostru, a fost România. În perioada 1991-2021 la conducerea statului s-au perindat diferite guvernări, cu diverse viziuni politice, dar cu reușite modeste. Acest lucru îl demonstrează actuala situație politico-economică precară și plecarea excesivă a populației. În ultimul timp, se discută mult despre cât de independentă este de fapt Republica Moldova și de ce într-un sfert de veac o bună parte dintre oameni încă trăiesc la limita de jos a sărăciei, salariile sunt mici, bătrânii au pensii mizere, iar tinerii își văd viitorul în străinătate.

Proclamarea Independenței statului nostru a fost posibilă în urma puciului eșuat de la Moscova, organizat de un grup de demnitari comuniști radicali. Parlamentul de la Chișinău a votat atunci Declarația de Independență care prevedea, între altele, detașarea de Uniunea Sovietică, repunerea în drepturi a limbii române, dar și condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov între URSS și Germania nazistă în urma căruia Basarabia a fost ocupată în 1940 de trupele sovietice.

Populația s-a zbătut pentru a supraviețui proceselor de rusificare

Printre votanții Declarației de Independență a fost și Alecu Reniță. Fostul deputat din primul Parlament susține că cine crede că Declarația de Independență a venit de la sine, în urma prăbușirii URSS-lui, nu cunoaște istoria Basarabiei, nu s-a interesat despre zbaterea neîntreruptă a populației autohtone de a supraviețui proceselor de rusificare, timp de două secole, nu vrea să vadă că lupta acerbă pentru limba română, alfabetul latin, tricolorul național și suveranitate, au fost obținute pe când Uniunea Sovietică era în forță și trecea cu tancurile peste manifestanții pașnici din republicile unionale.

„Cei deprinși să stea în tufari și să se dea eroi după război, ar fi bine să țină cont și de faptul că, în martie 1991, parlamentarii de la Chișinău au fost printre cei foarte puțini, care au respins categoric propunerea insistentă a Moscovei de a participa la referendumul unional de păstrare a Uniunii Sovietice. KGB-ul sovietic, prin gura lui Anatolii I. Lukianov, președintele Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, a avertizat oficial Parlamentul de la Chișinău, că va dezmembra RSS Moldovenească în trei republici, dacă nu ne vom supune poruncilor Moscovei. La Comrat și Tiraspol, își făcuse apariția serviciile specializate în provocări pentru a înarma pe ascuns populația ne-moldovenească și a o mobiliza împotriva Chișinăului. În Caucaz, în Karabah, KGB-ul reușise să declanșeze războiul dintre armeni și azeri. La rând, urma Moldova”, susține votantul Declarației de Independență.

Alecu Reniță își amintește că în iunie 1990, nu numai în Transnistria, dar și în toată Basarabia se aflau trupele regulate ale Armatei Sovietice. Potrivit lui, oricât s-ar fi dorit să se facă Unire, dacă atunci ar fi fost pus la vot actul de reîntregire, conducerea de la Chișinău ar fi oferit un pretext serviciilor speciale rusești de a transforma întreaga RSS Moldovenească într-o zonă de confruntări sângeroase, într-o Transnistrie pe multe decenii înainte.

Forțele prorusești au adus marionete în fruntea statului

Fostul deputat se arată convins că Federația Rusă a organizat și a declanșat războiul de pe Nistru în primăvara și vara anului 1992, doar ca să nu piardă Republica Moldova. Prin urmare, spune el, doar astfel forțele prorusești au reușit, înainte de termenul prevăzut de lege (1995), să dizolve primul Parlament și să aducă marionetele lor în fruntea statului nostru.

„Nimic din viziunile și strategiile deputaților, care reprezentau Mișcarea de Eliberare Națională și au trasat drumul spre România și Europa, nu a fost continuat și dezvoltat. Dimpotrivă, trădătorii de neam și de țară, au preluat întreaga putere de stat, au fragmentat Mișcarea de Eliberare Națională, au sărăcit intenționat populația și au instigat-o împotriva intelectualității, pentru a compromite scriitorii, jurnaliștii, cineaștii, oamenii de creație, în care masele largi credeau și pe care îi urmau. Agrarienii, „democraţii”, comuniștii sau socialiștii au ieșit cu toții din același incubator și sunt făcuți din același aluat străin firii și idealurilor noastre. Ei cultivă românofobia, ei disprețuiesc și urăsc moldovenii, pe care îi exploatează și pe care îi folosesc pentru a se îmbogăți și a se menține la putere, ei sunt cancerul societății moldovenești, care parazitează de minune pe slăbiciunile democrației incipiente. Ei au distrus încrederea moldovenilor în viitor, ei îi sperie pe moldoveni cu Unirea”, declară Reniță.

„De tot ce se ating Dodon și ortacii săi, devine murdar și pângărit”

În viziunea sa, în forma actuală, Independența este un paravan pentru paraziții care au transformat statul moldovenesc într-o unealtă pentru a-și face averi de milioane de euro și a huzuri pe seama populației întunecate și manipulată în alegeri. El constată că față de elita națională a primului Parlament, actuala clasă politică, cu mici excepții, nu are nicio legătură cu populația necăjită și disperată, nu se simte legată de istoria noastră milenară și nu are în ea nicio scânteie de patriotism și de responsabilitate pentru această palmă de pământ, pentru care au luptat și s-au sacrificat generații întregi de români basarabeni.

„Până la urmă, nu trebuie să identificăm Independența noastră cu Dodon sau cu alte cozi de topor și trădători de neam. Ei urăsc Independența reală, care înseamnă independența față de imperiul rusesc, ei îi urăsc pe toți cei care au luptat pentru limba română, alfabetul latin, tricolorul național și reîntregirea neamului românesc. Ei nu au sărbători naționale, noi le avem și ar trebui să le păzim ca ei să nu le profaneze. Uitați-vă, de tot ce se ating Dodon și ortacii săi, devine murdar și pângărit. E inadmisibil, ca asemenea pitici să ne învețe ce limbă vorbim și ce origine avem. Nu-mi permit să vorbesc în numele altor deputați, dar eu când am votat Independența față de Rusia imperială, știam foarte exact că am votat pentru libertatea și reîntregirea neamului românesc. Am făcut-o conștient și cu demnitate”, a conchis Alecu Reniță.

„În 30 de ani, R. Moldova a demonstrat că nu este independentă”

Chiar dacă nu a fost printre deputații primului Parlament, Ana Guțu, unionistă declarată și ex-deputată, susține că Declarația de Independență din 1991 nu este meritul politicienilor (ei au reacționat mai târziu decât cei din Țările Baltice și Ucraina), este o consecință directă a destrămării URSS, inevitabilă, de altfel. „Declararea independenței este și un răspuns la revendicările de emancipare națională de sorginte lingvistică (revenirea la grafia latină). În același timp, liderii politici din 1991 aveau trecut comunist și kgb-ist, iată de ce nu au mers mai departe – pentru a cere Unirea cu România. Guvernanții de atunci și-au dorit fotolii comode și filiere publice pentru a îmbogăți”, se arată convinsă fosta deputată.

Potrivit Anei Guțu, în 30 de ani, R. Moldova a demonstrat că nu este independentă și că nu e capabilă să se autoîntrețină și să-și protejeze cetățenii, asigurându-le un trai decent. Politiciana constată că statul nostru se depopulează vertiginos, este aidoma unui bolnav în comă conectat la aparatele remitențelor și ajutoarelor financiare internaționale, inclusiv românești, iar de vină este corupția endemică, modelul mafiot de a gestiona treburile instituționale și lipsa totală a gândirii responsabile la politicieni. „Pentru mine, acum, ca și în 1991, independența Republicii Moldova este un eșec, rezultat din eroarea de a nu ne fi unit cu România în 1991, când climatul regional și internațional era favorabil. Unica soluție pentru salvarea de la pieirea materială și spirituală a cetățenilor de aici este revenirea acestui teritoriu la sânul Țării Mame – România. Fără exagerări, foarte pragmatic, fără preocupări disproporționate pentru minoritățile etnice, fără îngrijorări gen – ce va zice Rusia”, a concluzionat Guțu, menționând că Unirea este calea pe care trebuie să ne angajăm cu toții, imediat și ireversibil.

„E greu să identifici un vinovat de ce nu s-a făcut Unirea”

Un alt votant al Declarației de Independență este Anatol Șalaru, deputat în primul Parlament, iar în prezent liderul unui partid unionist. El spune că adoptarea Declarației de Independență este rezultatul unui complex de împrejurări politice și geopolitice, iar Republica Moldova nu a fost un vârf de lance al luptei pentru ieșirea din imperiul sovietic așa cum au fost, de exemplu, Țările Baltice. În viziunea sa, declararea independenței a fost mai mult o constatare a faptului că URSS nu mai există.

„Fără îndoială, că și politicienii au avut rolul lor, dar nici nu putem exagera această implicare. Cetățenii și-au dorit mai mult decât politicienii vremii Independența Republicii Moldova. În plus, declararea independenței a fost față de URSS nu față de sistemul internațional, și face referire la anularea consecințelor pactului Ribbentrop-Molotov. Este foarte greu să identifici un vinovat de ce nu s-a făcut Unirea. Cred că nerealizarea Unirii cu România a avut la bază un complex de situații politice și geopolitice, deși Declarația de Independență prevedea anularea efectelor pactului germano-sovietic și revenirea la statu-quo-ul anterior, deci, la revenirea Basarabiei în cadrul României. La acel moment, nimeni dintre politicieni nu avea o viziune clară a ceea ce trebuia să se facă. Pe de o parte eram noi, unioniștii, iar de cealaltă parte erau filo-sovieticii care nu doreau sub niciun chip să audă de România”, își amintește Șalaru.

Potrivit politicianului, Independența Republicii Moldova trebuia să fie o etapă tranzitorie către reunificarea cu România. El crede că această Independență este una tranzitorie care, din păcate, s-a prelungit relativ mult datorită unor ezitări politice. Analizând situația social-economică, fostul deputat spune că Republica Moldova a eșuat în a asigura cetățenilor săi un nivel de bunăstare și o viață decentă, iar un exemplu elocvent îl constituie „exodul” populației. Nu știu cum privesc cetățenii noștri această Independență, dar eu cred că noi trebuie să fim mândri de ceea ce suntem în fond: români basarabeni”, a punctat Anatol Șalaru.

Proclamarea Independenţei pe ruinele URSS-ului

Din perspectivă istorică, obținerea Independenței a fost comentată diferit de-a lungul timpului. Istoricul Anatol Petrencu ne transpune în perioada care a prevestit destrămarea Uniunii Sovietice și susține că la începutul anilor 1990, URSS a fost cuprinsă de criza economică, politică și interetnică. Restructurarea promovată de Mihail Gorbaciov a dus la liberalizarea regimului sovietic, dar nu a evidenţiat căile de soluţionare a problemelor existente. Nostalgicii trecutului totalitar comunist au încercat să-l înlăture de la putere pe Gorbaciov şi să impună un regim sever, de tip stalinist. Complotiştii au pierdut, însă, iniţiativa în faţa mulţimilor, conduse de preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin. Mihail Gorbaciov rămase preşedinte al URSS până în decembrie 1991, dar pierduse ţara: Uniunea Sovietică s-a destrămat.

„Pe ruinele acesteia şi-au proclamat independenţa de stat fostele republici unionale, inclusiv – Republica Moldova. Aşadar, independenţa statului nostru a fost o urmare a unui proces obiectiv de destrămare a URSS-ului. Pe de altă parte, un rol deosebit de important în procesul de emancipare şi de proclamare a Independenţei de stat, l-a avut clasa politică din acel an (1991), care şi-a adus contribuţia la formarea unui stat nou – Republica Moldova. A fost redactat textul Declaraţiei de Independență, votat în Parlament şi adus la cunoştinţa opiniei publice, iar în perspectivă, în mare măsură, conducerea noii republici a făcut faţă agresiunii ruse şi poziţiei ostile a separatiştilor tiraspoleni”, comunică istoricul.

„Sunt unionist, dar nu mă pronunţ pentru lichidarea statului”

La întrebarea „de ce în cei 30 de ani de Independență Republica Moldova nu a reușit să asigure bunăstarea cetățenilor săi”, A. Petrencu declară că statul nostru este bazat pe drept, cu o Constituţie democratică, care oferă drepturi şi libertăţi cetăţenilor. Totodată, Parlamentul de la Chișinău a adoptat o legislație conformă celei europene, iar în fond, nu ne putem plânge că am avea legi strâmbe. „Problema este alta: legile nu întotdeauna sunt aplicate uniform, ci, de multe ori – selectiv. Pe parcursul anilor, la noi, lucrurile au evoluat spre rău, nu spre bine. Instituțiile statului au demonstrat că nu au fost în stare să preîntâmpine furtul unui miliard de euro din băncile R. Moldova, iar din 2014 până în prezent – nu sunt în stare să depisteze hoţii, să recupereze banii furaţi şi să pedepsească făptaşii. Este dovada clară a slăbiciunii acestui stat”, concluzionează profesorul universitar.

Anatol Petrencu se arată dezamăgit de faptul că, deocamdată, cetăţenii de rând nu prea au motive să se mândrească cu un stat independent de fosta URSS. El mai constată că aici sunt multe lucruri bune, pozitive: ne-am debarasat de dominaţia politică şi ideologică a partidului bolşevic al URSS, de dictatul direct al Kremlinului, de jecmăneala economică și altele. La fel, ne bucurăm de libertăţi democratice și putem călători liber. „Din păcate, însă, rămânem un stat cu o populaţie sărăcită, cu o guvernare coruptă și slabă. Prin comportamentul şi poziţiile adoptate, Igor Dodon ne face de ruşine în lumea întreagă. Ţinând cont de toate aspectele realităţilor noastre interne şi externe, o perspectivă pentru cetăţenii RM este cea a reîntregirii naţionale, a unirii politice şi integrării economice cu România. Sunt unionist, dar cât ar părea de ciudat, nu mă pronunţ pentru lichidarea statului R. Moldova, aşa cum îi place lui Dodon să vorbească despre unionişti”, menționează interlocutorul meu.

În viziunea lui Petrencu statul nostru trebuie să fie unul viabil, cu administratori pricepuţi, cu economişti, jurişti și medici de calitate înaltă – un stat fără corupţie, care să se unească cu Patria Mamă – România.

Declaraţia de Independenţă, adoptată pe 27 august 1991 şi semnată de deputaţii primului Parlament al Republicii Moldova, a fost distrusă în timpul protestelor violente din 7 aprilie 2009. Documentul a fost restabilit într-o şedinţă festivă din 26 aprilie 2010 a Legislativului.

Chișinău, 27 august 1991
Fragment din Declarația de Independență:
„Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale.”