– Dle Untilă, se ştie că situaţia din Alianţa pentru Integrare Europeană este una complicată. De ce credeţi că s-a ajuns până aici?
– Este regretabil să constatăm că acele principii şi scopuri de la care am pornit noi în 2009, atunci când am creat Alianţa pentru Integrare Europeană, au trecut pe un plan secund, iar unii politicieni prea degrabă au uitat de faptul că PCRM rămâne pericolul numărul unu pentru R. Moldova. Aceasta ar putea să ne joace festa. Sigur că între partidele politice există o competiţie, însă aceasta nu trebuie să se manifeste atunci când vorbim de responsabilitatea şi eficienţa actului guvernării. Ceea ce se întâmplă acum în Alianţă nu seamănă nici pe departe a competiţie civilizată. Ceea ce se întâmplă acum în Alianţă nu ne dă impresia de cooperare, atât de necesară pentru această perioadă dificilă pe care o traversăm. În cadrul AIE-2 este vizibilă nu numai lipsa unei conlucrări eficiente, ci şi o lipsă acută de comunicare între partidele care au constituit Alianţa, fapt ce complică şi mai mult situaţia. Unii dintre liderii Alianţei, cum apare o neînţelegere în interiorul Alianţei, nu încearcă să o rezolve înăuntrul Alianţei, ci preferă să scoată gunoiul din casă şi merg imediat la Bruxelles să se plângă, evident, pe unul dintre partenerii de coaliţie. Cu siguranţă, un asemenea comportament şi o asemenea prestaţie a politicienilor noştri afectează imaginea R. Moldova în exterior.
– Cum ar putea fi depăşită această stare de lucruri?
– Din păcate, am ajuns să discutăm mai mult despre reglările de conturi dintre unele componente ale Alianţei, decât despre căutarea unor soluţii pentru problemele ţării. Astăzi, absolut orice chestiune pusă pe ordinea de zi devine un potenţial subiect de conflict. Spre exemplu, Legea Bugetului de stat pentru anul 2011. În loc să se anunţe societatea că cea mai mare parte a acestui buget este orientată social, că vor creşte salariile unor importante categorii sociale, vor fi indexate pensiile, acordate compensaţii sociale, efectuate substanţiale investiţii capitale etc., totul a fost trecut pe filiera unui scandal politic. Cum să nu jubileze comuniştii?! Cum să nu crească dezamăgirea în societate? De aceea, este foarte important să ne concentrăm pe calitatea actului de guvernare, să fie lăsate deoparte ambiţiile şi să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor oamenilor. Ce folos că un partid din Alianţă îşi va creşte ratingul cu unu-două-trei procente, dacă în ansamblu Alianţa va pierde competiţia şi comuniştii vor reveni la guvernare?
– Aţi pomenit despre Legea Bugetului de stat. În acest context au răsunat diferite declaraţii, inclusiv referitoare la interesele economice care ar exista din partea anumitor componente ale Alianţei.
– A fost unul dintre cele mai proaste mesaje pe care le-am putut transmite societăţii. Lansând doar declaraţii, fără a discuta în prealabil problema şi fără a veni ulterior cu acţiuni concrete ce ar fi făcut lumină la acest capitol, noi am lăsat oamenii cu gustul amar că nimic nu s-a schimbat pe segmentul respectiv – după cum umblau comuniştii cu interese, aşa umblă şi cei din AIE. Colegii mei de partid au declarat că, dacă cineva din Alianţă are interese, trebuie să vedem care sunt acestea şi ce avem de făcut în continuare. Noi avem un singur interes – cel al cetăţeanului şi nu vom permite nimănui să aibă un comportament ce nu s-ar încadra în această poziţie principială a noastră.
– Dintr-o parte se creează impresia că AIE-1 şi AIE-2 sunt două alianţe total diferite. Dacă acum un an discutam despre valori naţionale şi adevăr istoric, acum tot mai mult vorbim despre interese economice: cine şi ce vrea să privatizeze, cine şi unde-şi trece conturile, cine şi cât câştigă etc. Cum se explică această schimbare de macaz?
– Din păcate, nu noi dăm acum tonul discuţiilor în Alianţă. Nu aş vrea să vorbesc în numele actualilor mei colegi (pentru că la momentul constituirii AIE-2 eu eram în opoziţie extraparlamentară), dar nu pot să trec cu vederea faptul că liberalii au avut şi au un comportament corect şi că au făcut numeroase cedări în numele interesului general. Acum câteva luni, preşedintele Mihai Ghimpu a declarat că a mers pe calea constituirii Alianţei, pentru că acest lucru şi l-a dorit enorm societatea, dar a recunoscut deschis că Partidul Liberal a fost privat de importante pârghii de influenţă. Bunăoară, la moment PL nu deţine niciuna din primele funcţii în stat, nu are controlul asupra vreunei instituţii de drept etc. Diferenţa despre care vorbiţi se explică inclusiv prin faptul că, în precedentul mandat de guvernare, Partidul Liberal avea un spaţiu de manevră mai mare, avea o anumită influenţă asupra procesului decizional, putea da tonalitatea anumitor procese şi evenimente. Acum, din păcate, PL este într-o poziţie uşor defensivă şi acest lucru se răsfrânge negativ asupra situaţiei din întreaga ţară. Sigur, aceasta nu înseamnă că ne vom resemna şi vom face doar figuraţie la guvernare. Vom acţiona şi în continuare în interesul cetăţenilor şi sper că vom reuşi să influenţăm benefic calitatea actului guvernării.
– Care consideraţi că sunt priorităţile imediate pentru Alianţă?
– Prioritatea numărul unu este depăşirea crizei politice şi gestionarea eficientă a situaţiei social-economice. După doi ani de instabilitate politică, oamenii îşi doresc linişte şi claritate. Greşesc amarnic cei care cred că, tulburând în continuare apele politice, vor putea prinde mai mult peşte. Enormul credit de încredere acordat Alianţei pentru Integrare Europeană este pe cale să se epuizeze, iar perspectivele sunt incerte. Dezamăgirea electoratului va genera absenteism, iar acesta, la rândul său, în lipsa unei alternative politice, va favoriza comuniştii. Am desenat acest scenariu sumbru nu pentru că aş fi pesimist din fire, ci în dorinţa ca şi unele componente ale Alianţei să înţeleagă pericolul pe care-l implică acţiunile sau inacţiunile lor. Sper totuşi că raţiunea va domina şi că Alianţa pentru Integrare Europeană va fi la înălţimea aşteptărilor electoratului.
– Se apropie alegerile locale. Credeţi că acestea vor afecta starea de lucruri din Alianţă?
– Nu aş fi sincer dacă aş spune că totul va fi perfect. La sigur, fiecare formaţiune îşi va căuta propriul interes şi nu exclud că situaţia în interiorul coaliţiei de guvernare ar putea deveni şi mai tensionată. De aceea, pentru a preveni o asemenea situaţie, este foarte important să ajungem la câteva înţelegeri de principiu. Prima – încheierea unui pact de neagresiune între partidele membre ale Alianţei. A doua – angajamentul că în localităţile în care în turul doi vor ieşi un exponent al partidelor din AIE şi un comunist, noi vom susţine solidar candidatul democrat. A treia – semnarea unui acord prealabil privind constituirea alianţelor postelectorale democratice. Acesta ar fi şi un semnal clar transmis societăţii privind unitatea forţelor democratice şi intenţia fermă de a transpune la nivel local mecanismele utilizate la nivel central. Sunt câteva dintre propunerile cu care am putea veni şi care ar garanta succesul forţelor democratice în preconizatul scrutin.
– Care e opinia dvs. în privinţa candidaturii la primăria capitalei, care reprezintă miza cea mare în alegerile locale?
– Cu riscul de a provoca nemulţumirea unor politicieni şi lideri de partide, voi face şi în acest caz apel la raţiune. În opinia mea, toate partidele democratice trebuie să susţină un singur candidat la primăria capitalei şi acest candidat este actualul primar de Chişinău, Dorin Chirtoacă. Trebuie să lăsăm la o parte emoţiile şi unele interese de partid şi să pornim de la un calcul lucid, care ar avea la bază câteva raţionamente clare. În primul rând, trebuie să recunoaştem că Dorin Chirtoacă are prima şansă în acest scrutin, date fiind rezultatele înregistrate pe durata aflării sale în această funcţie: a scăpat oraşul de mirosul urât, a demarat un amplu proces de reconstrucţie a străzilor capitalei, modernizează transportul urban. În plus, Dorin Chirtoacă e un om cinstit, nu este corupt şi a asigurat o transparenţă exemplară a deciziilor luate de primar şi de Consiliul municipal. Credibilitatea sa, bazată pe rezultate concrete, va fi mai mare decât a oricărui alt candidat. În al doilea rând, toate partidele democratice trebuie să conştientizeze că participarea lor cu propriii candidaţi va turna apă la moara comuniştilor în acest scrutin. Dacă e să presupunem că un comunist va câştiga primăria capitalei, aceasta va fi o lovitură directă pentru întreaga Alianţă, deoarece comuniştii vor obţine resurse administrative şi o excelentă tribună politică. De aceea, candidatura pentru funcţia de primar al capitalei trebuie tratată cu o maximă responsabilitate.
– Chiar credeţi că partidele din Alianţă vor susţine ideea unui candidat comun pentru primăria capitalei?
– De ce nu? După scrutinul din 28 noiembrie 2010, când exista pericolul revenirii comuniştilor la guvernare, conducerea Partidului Liberal a dat dovadă de înţelepciune politică şi nu a pretins la cele mai înalte funcţii în stat, a pus în prim-plan interesul ţării şi a susţinut ideea unui candidat comun din partea AIE-2 la postul de preşedinte al R. Moldova. Situaţia în municipiul Chişinău este aproape identică sau nu diferă prea mult de situaţia din ţară şi ar trebui să procedăm exact la fel, adică să avem un singur candidat din partea Alianţei, pentru a înlătura pericolul accederii comuniştilor la primăria capitalei.
– Şi în final, aş vrea să vă întreb: pe cât de posibile sunt alegerile parlamentare anticipate?
– Eu cred în continuare în capacitatea Alianţei pentru Integrare Europeană de a identifica o soluţie pentru depăşirea crizei politice şi asigurarea stabilităţii de care are atât de mult nevoie Republica Moldova pentru a se dezvolta în continuare. Şi sunt convins că o asemenea soluţie va fi găsită.
