Să admitem că tovarăşul Oleg Voronin este un om cinstit, care şi-a câştigat banul prin muncă asiduă. Dar atunci de unde el, trăind în RM, a făcut rost de atâta bănet, ca să cheltuiască opt milioane USD în 16 luni ale anilor 2008-2009 şi să călătorească prin zeci de oraşe ale lumii? Despre aceasta TIMPUL a publicat în 2009 un articol, la care s-a autosesizat CCCEC, care a solicitat Fiscului să verifice veniturile lui Oleg. Atunci credeam cu toţii că, în sfârşit, dreptatea va triumfa. Nici nu bănuiam că vom ajunge să înţelegem că, în RM, bogaţii din orice partid sunt protejaţi, iar săracii – băgaţi la răcoare…
Garmandir: „Rusu ştie”. Rusu: „Garmandir ştie”
Pentru ca situaţia să fie înţeleasă, am să descriu în ordine cronologică modul în care am pregătit acest material. Am găsit o încheiere a Curţii de Apel Chişinău (CA) din 19 noiembrie 2010, din care rezulta că, după ce Inspectoratului Fiscal Chişinău (IFC) l-a penalizat pe Oleg Voronin pentru încălcarea legislaţiei fiscale, acesta a acţionat Fiscul în judecată. Prin încheierea respectivă, judecătorul Grigore Zubati suspenda decizia de penalizare până la examinarea cauzei în fond. Încercând să aflăm dacă Fiscul a contestat încheierea, ne-am împotmolit… Responsabili din conducerea Serviciului Fiscal de Stat (SFS) ne-au recomandat să vorbim cu Mihai Garmandir, şeful Direcţiei juridice a SFS, care „a fost implicat în dosar şi cunoaşte detalii”. Aşa am intrat în jocul „telefonului stricat”. Garmandir afirma că încheierea nu a fost atacată, deoarece Fiscul încă nu a primit-o motivată. Deşi încheierea putea fi contestată în 15 zile de la data emiterii, dar de atunci s-a scurs jumătate de an, juristul nu crede că e vorba despre o tergiversare. El ne-a sfătuit s-o sunăm pe Efimia Rusu, şefa Direcţiei juridice a IFC, „care cunoaşte bine dosarul”. Aceasta, însă, ne-a spus că nu ştie nimic şi că Garmandir ştie totul. „Dosarul e al lor, al Inspectoratului municipal. Nu eu m-am ocupat”, s-a revoltat apoi Garmandir. Peste câteva ore, Rusu ne-a anunţat că „materialele au fost transmise dlui Garmandir şi el ştie totul”. Acesta ne-a spus că l-a invitat pe inspectorul care s-a ocupat de dosar, dar acela nu s-a mai prezentat… Replicile celor doi au continuat. A doua zi, când am insistat să ne lămurească de ce nu a contestat o încheiere de jumătate de an, Garmandir s-a făcut că aude despre aceasta pentru prima dată: „Nu, nu… Nu putea să treacă cinci luni. Nu ştiu nimic, dna Rusu se ocupă”. Cercul vicios s-a încheiat după ce, contactată iarăşi de noi, Rusu ne-a rugat să ne adresăm conducerii SFS… Interesant e şi faptul că Garmandir ne-a asigurat că penalitatea pusă lui Voronin jr. nu are legătură cu articolul din TIMPUL, deşi Angela Starinschi, ofiţer de presă al CCCEC, susţine că Centrul a solicitat Fiscului să verifice veniturile lui Oleg anume în acest caz.
Întrebat cum ar fi trebuit să procedeze Fiscul, dacă într-adevăr nu a primit încheierea motivată timp de cinci luni, juristul Vitalie Nagacevschi a râs, întrebându-se: „Din noiembrie n-a avut loc nicio şedinţă de judecată, pentru ca cei de la Fisc să facă cunoştinţă cu încheierea? Dacă e aşa, de ce Zubati nu este sancţionat? De ce Fiscul nu a cerut Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să verifice de ce judecătorul nu scrie o spurcată încheiere?”.
Voronin scapă cu avansul…
Atâta agitaţie din cauza unei întrebări despre o banală încheiere. Să vedem ce a urmat în dosarul Oleg Voronin vs. Fisc. Dacă Garmandir şi Rusu ne-au spus că procesul continuă, judecătorul Zubati ne-a anunţat că, încă în martie, a adoptat şi hotărârea finală pe acest caz. El ne-a înmânat şi o copie a documentului, din care am aflat fabula. Se arăta că, în 2007, Voronin a luat de la cineva un avans de UN MILION ŞASE SUTE DE MII DE DOLARI pentru vinderea unui imobil. În acest sens, a fost semnat şi un antecontract. Fiscul l-a penalizat pe Oleg, deoarece nu a declarat avansul ca venit. Iar Zubati i-a dat dreptate lui Voronin, constatând că avansurile nu sunt venituri şi obligând Fiscul să-i plătească prejudicii morale de 10.000 de lei…
Într-adevăr, Codul Fiscal nu stipulează că banii primiţi în avans sunt venit, cu excepţia reţinerii sau restituirii arvunei. În cazul nostru, însă, nici nu putea fi vorba despre reţinere, pentru că antecontractul nu are termen, lucru recunoscut şi de Zubati. Oricum, pentru a ieşi basma curată, Voronin trebuia să vândă neîntârziat imobilul cu pricina, ceea ce s-a întâmplat peste o lună după ce a depus cererea în judecată. O sursă de la Fisc, care a solicitat anonimatul, presupune că Voronin a fost sfătuit să declare că a luat avansul doar pentru a-şi motiva cheltuielile nedeclarate. Apropo, Zubati nu a anulat doar decizia Fiscului, ci şi actul de control al veniturilor lui Voronin jr. pentru anii 2007-2008. Astfel, Oleg a fost absolvit totalmente de orice vină.
„Ar fi mai bine să nu publicaţi nimic”
Până la urmă, şi Fiscul ne-a pregătit un răspuns… După discuţiile inutile cu Garmandir şi Rusu, responsabili din conducerea SFS au răsturnat peste cap declaraţiile subalternilor lor: „La 21 martie 2011, Oleg Voronin a achitat integral toate sumele pe care le datora statului. Nu mai avem nicio pretenţie faţă de el”. Adică, după ce şi-a înstrăinat imobilul, Voronin şi-a declarat veniturile şi a plătit toate impozitele. Ulterior, şi Garmandir şi-a schimbat povestea, susţinând că Fiscul nu va depune recurs, deoarece Voronin a plătit… El a adăugat că procesul este suspendat, însă, când i-am solicitat alte informaţii, s-a răzgândit, menţionând că, de fapt, cauza este în derulare. La urmă, Garmandir ne-a prevenit ciudat: „N-am dreptul să mă expun, nici dvs. nu aveţi dreptul să citiţi aşa informaţie. Ar fi mai bine să nu publicaţi nimic până la încheierea dosarului. Ar putea să apară probleme…”. Realmente, instanţa a adoptat o decizie şi cauza este finalizată. De ce mai există secrete?
Zubati e, Zubati nu-i…
„Cu cât mai multe îmi spuneţi, cu atât mai mult nu cred că a fost un avans. Poate că altceva e la mijloc”, a opinat fostul preşedinte al CSM, Dumitru Visterniceanu, când i-am relatat acest caz. Ca să ne asigurăm, totuşi, că nu e vorba de vreo tranzacţie fictivă, ne-am interesat despre adresa imobilului pentru a cărui înstrăinare Oleg a luat avans de milioane şi despre preţul real al acestuia. Fiscul a refuzat să ne răspundă, apreciind informaţia solicitată ca şi confidenţială. Judecătorul Zubati, însă, ne-a dat de înţeles că imobilul s-ar afla în zona străzilor Kogălniceanu şi Alecsandri. Probabil, e vorba de una dintre clădirile unde activează firmele lui Oleg Voronin, ale căror proprietari sunt tăinuiţi de Cadastru. N-am putut afla nici numele cumpărătorului, nici dacă Fiscul a verificat veniturile acestuia… Când am solicitat accesul la dosar, şi Zubati, şi preşedintele CA, Anatol Doga, şi-au dat acordul. Însă, miercuri, pe la ora 14.00, contactat la telefonul de serviciu, Zubati ne-a rugat să revenim peste 15 minute, după care n-a mai răspuns. Doga ne-a explicat că colegul său a intrat în proces şi se va elibera pe la 16.30. Am mers la CA, unde nu mai era nici urmă de Zubati. Grefiera sa ne-a asigurat că judecătorul n-a avut niciun proces în acea zi, fapt confirmat şi de orarul şedinţelor.
Astfel, putem presupune că Doga ne-a minţit, ca să-i şoptească lui Zubati să şteargă putina; că Zubati ne-a rugat să revenim, ca să nu ne mai răspundă; că Fiscul s-a gândit două săptămâni cum să scape de noi, pentru că la urmă să ne spună verde în ochi – Oleg Voronin e nevinovat. Bine, dacă totul e curat, de ce s-au eschivat atâta timp să ne spună adevărul şi unde e şmecheria? Tindem să credem că toată daravela ţine de incompetenţa sau de rea-voinţa unor funcţionari mici, fără implicarea liderilor AIE. De aceea, recomandăm Fiscului să verifice provenienţa celor 1 mln. 600 mii USD, Cadastrului – să nu ascundă preţul imobilului vândut şi numele cumpărătorului, iar Curţii de Apel – să facă public antecontractul lui Voronin. Acest lucru este util şi pentru ca alegătorii AIE să mai creadă în promisiunile celor trei partide.
