Jurnal de călătorie în Delta Dunării, de Ramin Mazur
„Până la Tulcea am mers cu mașina, iar de acolo, cu vaporul, la Sulina cu un preț incredibil de scump pentru cei care nu sunt din deltă – 46-56 RON. Am vizitat trei localități: Sulina, Letea și Pereprava. Cel mai mult am stat în prima localitate, totuși, este orășel, are acces la Internet și poți găsi produse alimentare în magazine. Letea și Pereprava sunt sate puțin depărtate, produsele acolo ajung odată pe săptămână, cu vaporul din Tulcea. În întreaga zonă, lumea se ocupă mai mult cu pescuitul sau deține afaceri turistice.
Valentin e pescar și zice că acum e foarte greu cu peștele. Din cauza braconajului a rămas puțin, dar oricum se descurcă cumva. Unica problemă e că, „din cauza UNESCO, se impun prea multe restricții pescarilor simpli”. Alt pescar, Cristi, zice că nu e problemă mare, „pur și simplu trebuie să fii mai șmecher, atunci câștigi”.
La Letea, plimbându-mă prin satul pustiu, am văzut un cort pregătit pentru nuntă și am întrebat cine e mire. Cătălin are numai 25 de ani, dar deja lucrează director la școala și grădinița din sat. La început nu a fost foarte deschis la propunerea mea de a fotografia nunta lui, zicea că prea mulți vin și fac numai despre cele mai negative chestii din Delta Dunării și prind imagini cu niște alcoolici și femei bătrâne și sărace. Într-un final, totuși, a fost de acord. Cătălin este optimist în privința viitorului deltei. Pe soția lui o cheamă Cristina.
La Sulina, în prima duminică am avut noroc să asist la sărbătoarea Înălțării lui Hristos, Ziua Eroilor și ziua sfinților Constantin și Elena. După slujba de dimineață, toată lumea s-a adunat la cimitir ca să dea pomană, dar foarte modest, nu ca de Paștele Blajinilor.
În ultimul timp, spun oamenii, domeniul turismului s-a dezvoltat și merge foarte bine, însă localnicii lipoveni și ucraineni simt că rămân fără patrimoniul lor. Eu n-am întâlnit niciun lipovean sau ucrainean care să fi vorbit în rusă sau ucraineană. Majoritatea din cei care cunosc aceste limbi sunt oameni în vârstă.
Totuși, lucrurile se mișcă. Am fost la o petrecere de ucraineni din Sulina. Ei se întâlnesc la cineva acasă și cântă cântece pe care le cunosc de la părinți și bunici. Acești oameni vor să formeze o asociație de ucraineni pentru promovarea valorilor etnice și a limbii lor natale”.