La Alcedar, Europa rămâne deocamdată o glumă

Când intrăm în sat dăm de o biserică frumoasă și câteva cruci albe românești în preajmă. În fața lăcașului sfânt se înalță un monument ce reprezintă o stelă încoronată de o acvilă. Pe coloană este sculptată o femeie care ține în brațe un soldat rănit. Uniforma militară sugerează că e vorba mai curând de un infanterist din armata română din perioada Primului Război Mondial. Suntem nevoiți să ghicim, pentru că nișa unde trebuia să fie o inscripție este goală. S-a păstrat doar semnătura sculptorului L. Dubinovski. Să fie oare o lucrare din tinerețea renumitului sculptor, care a creat o bună parte din busturile de pe Aleea Clasicilor și monumentele grandioase sovietice din capitală? Biografia oficială ascunde această producție a lui Lazăr Dubinovschi, dar bănuim că e vorba de o lucrare făcută după ce sculptorul a absolvit Academia de Arte Frumoase din București în anii `30 ai secolului trecut.

Livada, unul din puținele locuri de muncă

Coborâm spre izvorul din sat, după care urcăm un povârniș spre școală. Deși ulițele sunt pustii, prin curți oamenii sunt prinși de griji cotidiene. Cineva bate nuci cu haragul în grădină, o femeie adună pănușii de porumb, altcineva fixează o scândură la casă. Valentina Ciobanu, o bătrână de 82 de ani, strângea strugurii din grădina ei mică. Cu o pensie de 900 de lei se întreține ea și fiul său, care a revenit la casa părintească după ce a trăit mai mulți ani la Donețk, lucrând în mină. Din cauza războiului ruso-ucrainean s-a refugiat în Republica Moldova. A auzit și ea că vine Europa, dar singura schimbare pe care o observă e că pensia nacialnicilor de la Chișinău crește. Un alt locuitor al satului, Alexandru, fost mecanic de cinema, cu o vârstă ce a trecut de „jumătate de veac”, crede că nimic nu se va schimba, dacă cei de la conducere nu se vor înțelege. Spre deosebire de alți consăteni, el nu a încercat să plece peste hotare, descurcându-se cu „purcei, văcuțe și viței”. El regretă că Alcedar, un sat milionar cândva, a ajuns să fie o localitate care îmbătrânește. Tinerii pleacă la Chișinău sau peste hotare. Oamenii care rămân nu prea au ce să facă decât să lucreze la livezile care înconjoară localitatea. Până și copiii știu că unii lucrează „la cațap sau la Belous”. E vorba de doi fermieri originari din comunitatea rusă de rit vechi, care au plantat mai multe livezi și de fostul președinte de colhoz Vasile Belous ce are în proprietate livezi de meri și pruni. O zi de muncă la cules fructe se plătește cu 120-140 de lei.

„Am fost la mitingul lui Dodon. Nu știu de ce ne-am dus”

La școala din Alcedar învață 144 de copii, dintre care 47 vin din satul vecin Curătura. Până să sune de pauză, am reușit să vizităm muzeul satului din incinta instituției. Printre panourile cu poze de epocă am găsit un val de piatră pentru afânat pământul din sec. al XVII-lea, un covor țesut în anul 1917, primul televizor din sat și multe alte obiecte curioase din gospodăria de altădată a satului basarabean. Apariția unor jurnaliști de la Chișinău a trezit interesul elevilor. Or, mulți din ei mai erau sub impresia „deplasării” lor în capitală ce a avut loc cu o zi înainte, pentru a participa la mitingul socialiștilor pentru Uniunea Vamală. Am rămas nedumerit cu ce scop niște copii dintr-un sat de la o margine de Nistru s-au pornit să-și declare dragostea pentru Rusia și Uniunea Vamală. „Nu știu de ce ne-am dus, trebuia să fie numai maturi”, spune Mihaela, o elevă din clasa a VIII-a. Mult mai ferm era un coleg din a IX-a pe nume Ion. „Noi am strigat Rusia!”. „De ce?”, îl întreb. „Așa, nu vreau cu România”. „Dar ai fost în România?”, insist. „Nu, nici nu vreau să fiu”. „Dar eu vreau cu România, nu-i mai bine cu Rusia asta. În Europa sunt mai multe posibilități”, îi răspunde o fată din a VIII-a. Întrebați dacă le-a plăcut totuși la mitingul lui Dodon, copiii au răspuns că nu prea, pentru că au mers prea mult pe jos și nu li s-a dat apă… I-am lăsat gândindu-mă la părinții acestor copii.

„Îi cam problematic cu sursele de finanțare”

Principalul proiect pe care îl demarează primăria în Alcedar este construcția apeductului. Primarul Victor Șveț susține că alte probleme mari care trebuie rezolvate sunt reparația drumurilor și iluminarea stradală. Aflat la al doilea mandat, el susține că a reușit să deschidă două grădinițe în satul Alcedar și o grădiniță modernă în satul Curătura. De asemenea, au fost schimbate ușile și ferestrele la bibliotecă și Casa de cultură. „Îi problematic cu sursele de finanțare, deoarece totul e legat de politică. Dar încetul cu încetul ne isprăvim”, a declarat Victor Șveț. 
La ieșirea din sat, trecem cu mașina pe lângă o livadă în care mai mulți săteni încărcau mere într-un camion. Fructele urmau să ajungă la o fabrică de procesare din Coșnița. „Suntem cu Europa!”, ne-a strigat din remorcă un tânăr mucalit cu țigara în colțul gurii. 

Legenda satului Alcedar

Cândva, vechii locuitori trăiau pe malul râului Nistru. Adesea năvăleau asupra lor dușmanii. Cineva din căpetenii au hotărât să se îndepărteze de râu și să urce pe versant. Când au ajuns pe un vârf de deal împădurit, căpetenia a zis „Aici dar ne așezăm cu traiul”. De la formula „aici dar” a provenit numele ALCEDAR.

O altă legendă spune că pe locul satului actual era arealul florii alcea, ce crește de obicei în locuri umede.

Date statistice:

Prima atestare – 1616

Populația comunei Alcedar (în care mai intră satul Curătura și cătunul Odaia): 1400 oameni

Preț bilet Șoldănești-Alcedar-6 lei