Lacul Taraclia, al patrulea ca mărime din Republica Moldova, se confruntă cu o situație critică. Seceta prelungită a redus nivelul apei cu aproximativ 30%, adâncimea medie a ajuns la doar jumătate de metru, iar salinitatea se apropie de cea a Mării Negre. Pescuitul comercial a devenit imposibil, în timp ce autoritățile caută soluții pentru alimentarea rezervorului cu apă.
Construit în anii ’80, lacul de acumulare din Taraclia are o lungime de 5,2 kilometri și o lățime de aproximativ un kilometru. Localnicii spun că, în trecut, rezervorul avea mult mai multă apă și era bogat în pește.
„Starea s-a înrăutățit foarte mult. A fost un lac enorm; mergeam la pescuit și era mult pește acolo. Mai circula și o barcă din care se hrănea peștele, dar acum a secat considerabil – din câte am văzut, cu aproape 30%”, a povestit un localnic.
Scăderea nivelului apei a afectat puternic ecosistemul și activitatea piscicolă. Arendașul lacului, Mihail Dzeașov, spune că pescuitul comercial nu mai poate fi practicat de câțiva ani.
Pe lângă cantitatea redusă de apă, o altă problemă este mineralizarea puternică. Potrivit acestuia, salinitatea ar fi ajuns la aproximativ 14‰, în comparație cu circa 17‰ în Marea Neagră.
„Astăzi nu mai activăm, deoarece nu avem adâncime și, oricât am încercat să muncim, nu am avut nicio captură. La capitolul salinitate, avem deja apă de mare: depășește 12 grame pe litru. Dacă în Marea Neagră mineralizarea apei este de 17 promile, la noi este de 14”, a declarat Mihail Dzeașov.
Calitatea apei ar fi afectată și de îngrășămintele spălate de pe terenurile agricole din împrejurimi.
Conducerea raionului Taraclia susține că problema a fost semnalată în repetate rânduri, însă rezolvarea ei depășește posibilitățile financiare ale administrației locale.
Una dintre soluțiile propuse este extinderea unei conducte prin care apa din Prut este transportată pentru irigații în raionul Cahul.
„Am cerut ca această conductă să fie prelungită până la acest rezervor. Agricultorii noștri sunt gata să instaleze stații de pompare pe cheltuială proprie, numai să poată lua apă pentru irigarea terenurilor”, a declarat președintele raionului Taraclia, Lazar Dermenji.
Ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, spune că trebuie analizată și posibilitatea alimentării rezervorului cu apă din Dunăre.
„Acel lac a fost conceput ca un nod hidrotehnic care urma să se alimenteze din Dunăre, prin intermediul lacului Cahul și al râului Ialpug. În condițiile actuale, acest lucru este mai puțin realizabil, dar trebuie să gândim un mecanism prin care să evaluăm fezabilitatea umplerii rezervorului din Dunăre”, a declarat ministrul.
Problemele nu se limitează la nivelul apei. Barajul lacului s-a degradat, iar eroziunea solului și deteriorarea plăcilor de beton au afectat mai multe sectoare. Situația prezintă riscuri inclusiv pentru drumul care duce spre Taraclia și localitățile din apropiere.
În această vară au început lucrările de consolidare a barajului pe o porțiune de doi kilometri. Sunt prevăzute îndepărtarea vegetației, demontarea dalelor deteriorate, consolidarea zonelor erodate, aplicarea unui nou strat protector și amenajarea unui pavaj din beton armat.
„Am scos betonul, am refăcut stratul de pământ, iar acum turnăm betonul nou. Am realizat deja aproape 30 la sută din lucrări”, a explicat maistrul Veaceslav Davidoglo.
Primara orașului Taraclia, Ecaterina Iacobceac, spune că intervenția este necesară pentru a preveni infiltrațiile care ar putea afecta carosabilul.
Lucrările de consolidare sunt planificate pentru o perioadă de doi ani, iar valoarea proiectului este estimată la aproximativ 20 de milioane de lei.
