Nenorocirea s-a abătut asupra lui Ion Vameş în noaptea de 7 martie, când persoane necunoscute au intrat în stâna omului şi i-au înjunghiat toate oile. Sărmanele animale au fost lovite în inimă cu un obiect ascuţit, se presupune.
Miercuri, când am revenit la Dereneu, şase oi moarte mai zăceau pe imaşul de lângă stână. Un berbec, probabil în agonie, şi-a găsit sfârşitul încâlcit într-un tufar. Ciorile i-au mâncat ochii, iar câinii îi dau târcoale ca să se înfrupte şi ei. De fapt, de vreo două săptămâni, pe deasupra stânei pustii a lui Ion Vameş de la Odaie (aşa numesc ţăranii locul unde se află stâna) zboară croncănind infernal stoluri de ciori. „Aşa a ajuns averea mea, agonisită de o viaţă, mâncare pentru corbi”, spune Ion Vameş, privind cu durere la oile care au pierit. Un adolescent cu părul cânepiu aleargă prin tot imaşul şi din când în când strigă ca din gură de şarpe: „A mai murit una”, după care ecoul amplifică sunetul şi se aude în depărtare: „mai murit un-a-a, murit un-a-a, un-a-a”, până sunetul dispare, dar nu pentru mult timp.
Tânărul ciobănaş a fost angajat la stână acum o jumătate de an. Astfel îşi ajută familia care o duce cam greu. Plânge de fiecare dată când găseşte o oaie fără suflare. „Sărmanul, îl doare şi pe el. Când a văzut cum oile rănite cădeau secerate una după alta, plângea de sărea cămaşa de pe el. Le-a îngrijit o iarnă întreagă”, îmi spune Ion Vameş cu vocea tremurândă şi cu ochii plini de lacrimi. Oile care au fost găsite moarte chiar de la început au fost îngropate lângă stână, într-o groapă imensă, săpată cu excavatorul. Acum, gospodarii au adunat leşuri pentru încă o groapă.
Satul este şocat de cele întâmplate
„Toată lumea a fost şocată de cele întâmplate. Din 2003, de când sunt primar, dar nici chiar mai înainte, nu s-a mai întâmplat o aşa tragedie. S-au mai furat câte o găină, vreo vacă, un cal, dar să omoare cineva atâtea animale nu s-a mai auzit. Am avut câţiva bandiţi în sat, dar au dispărut. Erau fraţi. Unul a stat la puşcărie pentru că a furat animale, iar cu puţin timp înainte de a fi eliberat, a fost omorât. Iar frate-său a dispărut cu vreo câţiva ani în urmă. Până acum era linişte în satul nostru”, ne spune primarul Dereneului, Aurel Durnescu, chinuindu-se să ghicească oare cine dintre consătenii săi ar fi putut omorî cu sânge rece atâtea oi. „Nu este o răzbunare din cauza imaşului pentru că, în jurul satului, avem păşune destulă pentru toate cele aproape 800 de oi înregistrate la primărie”, conchide primarul.
Şi locuitorii satului încearcă să ghicească motivul crimei, punând cap la cap, ca nişte detectivi adevăraţi, toate întâmplările, neînţelegerile pe care le-a avut familia Vameş în ultimii ani. De la o vreme, se privesc cu neîncredere unul pe altul, şi presupun că criminalul este unul dintre ei, este printre ei.
În timpul zilei, pe uliţele satului nu este lume. Doar în centru mai întâlneşti pe cineva. Anume aici l-am surprins pe Eremia Prepeliţă, care stătea la taifas cu fratele său mai mare, de 80 de ani. Evident, a venit vorba şi despre oile lui Vameş. Ei se mirau de unde ştie poliţia de ce au murit oile, că doar nu s-a făcut autopsie fiecărui animal. Un consătean de al lor, Nistor, le spune că oile au fost străpunse în inimă şi apoi li s-a presărat otravă. De aceea au şi murit toate. „O fi având ei ceva cu cineva. Dar, de fapt, omul e gospodar, lucrează, nu umblă cu băutul. Eu cred că au făcut-o tot prieteni de-ai lui. Poate că a supărat pe cineva şi aşa s-a răzbunat”, încheie vorba Nistor.
Mătuşa Lida are 75 de ani şi a venit la magazin să-şi cumpere o îngheţată. O întreb despre oile omorâte. „Chiar să fi făcut omul ista ceva rău, dar să-i ucizi atâtea animale e mare păcat. Ce inimă trebuie să ai ca să caliceşti atâtea oi?”, se miră mătuşa, văicărându-se. Apoi adăugă: „E numai apă şi gheaţă”. Se referea la îngheţata pe care o „savurează”. Mătuşa îşi aminteşte că a avut şi ea de suferit în viaţă. „Câţiva ani în urmă, mi-au furat poarta. Am fost la o mănăstire şi o maică mi-a zis că făptaşul va veni a doua zi la poarta mea cu maşina. Aşa a şi fost. M-am dus la rabin şi i-am povestit ce mi s-a întâmplat. După aceea, nu s-a mai înţeles nimic din cei care mi-au făcut rău”, spune aspru mătuşa, considerând că şi familia Vameş ar trebui să-i urmeze exemplul.
Familia îndurerată caută ajutor la mănăstire
De fapt, cei din familia Vameş, fără să mai aştepte rezultatele anchetei, a fost deja la mănăstire ca să încerce aici să afle cine a fost făptaşul. O maică le-ar fi spus chiar şi numele infractorilor. „Sunt doi vecini de ai noştri care, în fiecare zi, trec pe lângă poartă. Nu le-am făcut nici un rău, au ucis oile din invidie. Până nu-i descoperă poliţia, nu le zic nimic. Le dau şi bună ziua, dar ei ne răspund cu greu”, ne destăinuieşte Ion Vameş, fiind încrezut în prezicerile maicii. „Cei care au făcut-o ne ştiau foarte bine pe noi, îl ştiu şi pe Grişa, cumnatul care are stână alături. Ei ştiau că acela e operat în spital şi nimeni nu-i va vedea”, presupune Alexandra Vameş, soţia oierului.
Poliţia cercetează mai multe versiuni. Primii la interogatoriu au fost chemaţi câţiva bărbaţi din satul vecin, Rădeni, care au avut cândva un conflict cu Andrian Vameş, băiatul lui Ion. Aceia îl învinuiau pe tânăr că le-ar fi furat peşte din iaz şi, într-o seară, adunându-se mai mulţi, i-au înconjurat casa pentru ca „să se lămurească”. Cei din Rădeni cică i-ar fi ameninţat: „Lasă că vă facem noi gospodari!”.
Alexandra, însă, consideră că nu aceştia sunt de vină, ci că altcineva s-a folosit de ameninţarea lor ca să scape basma curată. Un indiciu pentru anchetatori este şi apelul telefonic dat în acea seară oierului de la stâna vecină. Sătenii presupun că ancheta durează atât de mult deoarece se caută traseul făcut de persoana care a sunat în acea seară. „E clar că a sunat de la stână. Şi va fi descoperit prin satelit, căci a vorbit de la mobil. Aşa o să-l prindă, căci nu va avea cum să se apere când va fi întrebat cum de s-a întâmplat că telefonul lui mobil s-a aflat în acea noapte la stână”, se dau cu părerea pătimiţii. Singurii care nu zic nimic sunt poliţiştii, care ne spun să aşteptăm finalizarea anchetei.
Familia lui Ion Vameş este pregătită moral s-o ia de la capăt
E pentru a doua oară în viaţă când familia Vameş rămâne fără nimic. Deşi sunt originari din raionul Călăraşi, după ce s-au căsătorit, Ion şi Alexandra s-au stabilit cu traiul la Dubăsari. Şi-au făcut gospodărie frumoasă, aveau de toate. Dar în timpul conflictului de la Nistru au fugit de acolo fără să ia nimic cu ei. „Fără a avea un ban, am început să-mi construiesc casă la Dereneu, ne-am pus pe picioare. Acum iarăşi am pierdut totul”, constată cu durere Ion Vameş. Va trebui să se descurce cumva, deoarece oile nu au fost asigurate şi nu va primi de la stat niciun ban. Primarul i-a promis un ajutor de două-trei mii de lei. „Mie mi-au pricinuit pagubă de 500 de mii de lei, dar sunt pregătit moral să o iau de la capăt pentru a treia oară în viaţă”, este decizia lui Ion Vameş.
Până atunci, însă, el speră că cei care i-au nenorocit stâna vor fi prinşi. Sperăm şi noi că Ministerul de Interne va lua o atitudine mai tranşantă faţă de această tragedie. Şi nu o va trata ca pe o simplă, banală şi neimportantă „vendetă locală”.
