Actualitate

Machiajul drumurilor

Pe timp de ploaie, când apa umple aceste găuri, străzile orașelor se transformă-n adăpost pentru broaște. Devin mici Veneții, în care mașinile iau locul gondolelor. Automobilele mici și joase rămân blocate ore întregi, numai autocamioanele își continuă liniștite drumul. Mai bine zis, pe drumurile noastre poți răzbate doar dacă-ți permiți să-ți cumperi o mașină-tanc ori, în cel mai rău caz, un ZIL sau KAMAZ rusești, pentru care și sunt destinate uliţele noastre.

În satele din R. Moldova, drumurile sunt adevărate șantiere de luptă. Unele localități nu au nici măcar drumuri centrale asfaltate, fiind văluroase, aidoma foilor de ardezie. Pentru a parcurge zece kilometri prin satele noastre, trebuie să pierzi mai mult de o oră, timp în care ai putea face alte lucruri mult mai importante, dacă nu ar exista această problemă.

Folosind milioanele pe care ni le-a alocat Uniunea Europeană pentru reparația și renovarea drumurilor, am fi putut acoperi toate găurile din Capitală doar cu bancnote de lei. Însă, deşi am primit aceşti bani, drumurile noastre arată ca dantura plombată a unui bătrân. Da, fisurile se plombează, banii dispar, iar moldovenii merg în continuare prin aceleaşi ruine. Pentru că plombele sunt distruse de prima ploaie, reparația drumurilor continuă la nesfârșit.

Mă-ntreb câteodată dacă starea deplorabilă a drumurilor nu e o schemă prin care cineva încearcă să ne zdruncine creierul în asemenea măsură, încât să nu ne mai revoltăm și să nu punem întrebări incomode. Poate că găurile sunt metode naturale de a degrada mințile limpezi?

E adevărat că auzim numeroase promisiuni despre reparațiile drumurilor din R. Moldova. Ne iau cu zăhărelul îndeosebi concurenţii electorali. Drumuri bune ne promit și cei care râvnesc la primăria Capitalei în acest an: atât Ion Ceban, cât şi Andrei Năstase. Să vedem, n-a rămas mult până pe 3 iunie. Iar până atunci să ne hurducăm speranţele din groapă în groapă, blestemând zi şi noapte drumurile noastre, care, din câte se spune, spre Europa duc…

Opinie scrisă de Nicolae Chicu,
student anul I la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *