Şi asta pentru că încă de cum încep a se dezgoli copacii şi se finisează munca pe câmp, Elena Bârdan se dedică pasiunii sale: croşetează mărţişoare de diferite forme şi dimensiuni. Astfel, meşteriţa şi-a transformat vechea pasiune într-o microafacere de sezon care-i aduce nu doar plăcere, ci şi un bănuţ în pungă.

Pasiune transformată într-o afacere

Senină şi cu zâmbetul pe buze, aşa am cunoscut-o pe Elena Bârdan, o femeie iscusită care după luni bune, timp în care a meşterit peste cinci mii de mărţişoare şi, chiar dacă afară erau câteva grade minus şi ningea, a ieşit pe una din străzile capitalei împreună cu soţul pentru a-şi comercializa lucrările. Croşetate sau împletite, din aţă, materie, plastic sau metal, de diferite dimensiuni, toate mărţişoarele sunt opera mâinilor stăpânei casei. Femeia povesteşte că a moştenit dragostea pentru frumos şi pentru croşetat de la bunica ei, iar acum încearcă să-i insufle aceeaşi dragoste fiicei ei de numai zece anişori. „De mică, văzând cu câtă plăcere şi dăruire împletea bunica, am început şi eu să împletesc, apoi să croşetez. Cu timpul însă m-am gândit că ar fi bine să îmbin plăcutul cu utilul şi i-am propus soţului să demarăm o afacere de sezon care să ne asigure un venit suplimentar în bugetul familiei”, îşi aminteşte Elena, o gospodină şi o mamă grijulie care are grijă să nu lipsească nimic în acasă, în timp ce soţul are grijă să asigure confortul financiar al familiei. Constantin, soţul Elenei, spune că din start a fost de acord cu propunerea soţiei, pentru că îşi dorea ca toată lumea să vadă ce lucrări minunate poate face consoarta lui. „Mama ţesea covoare, prosoape şi, cu toate că s-au schimbat vremurile, nu vrem să pierdem tradiţiile moştenite de la părinţi. Nu credeam că o să facem vreun ban din pasiunea asta, dar voiam ca lumea să vadă ce lucrări pot fi făcute cu o simplă croşetă”, îmi spune emoţionat Constantin. El povesteşte că îi place seara după serviciu să vadă ce a mai inventat soţia şi care dintre ideile ei au prins viaţă peste zi.

Foto: Ramin Mazur

Preferinţele cumpărătorilor se schimbă de la an la an

Pentru că mai sunt zile numărate până când primăvara ne va intra în case, ca să fie pregătiţi, moldovenii se „înarmează” cu mărţişoare – simbolul primăverii şi al renaşterii naturii, care de mult nu mai este o simplă fundă alb-roşie, ci o adevărată mică mostră de artă, modelată în funcţie de tendinţe, gusturi şi preferinţe. Elena spune că în fiecare an lumea caută ceva nou şi că astăzi nu mai dă nimeni un ban pe modelele care se cumpărau acum trei-patru ani. „Preferinţele cumpărătorilor se schimbă. Dacă anul acesta se vând bine mărţişoarele cu broşă, aceasta nu înseamnă că la anul va fi la fel. De regulă, se cumpără ceea ce este inedit pe piaţă”, remarcă meşteriţa. Ea spune că lucrările sunt inspirate din viaţa de zi cu zi şi reprezintă obiecte cunoscute sau cu o anumită încărcătură emoţională: punguţe, căpşuni, fluturaşi, inimioare care sunt la mare căutare. De asemenea, Elena a pregătit şi diverse mărţişoare din plastic sau metal, şi ikebane din pănuşi de porumb şi papură. Ideea de ikebane i-a venit lucrând pe deal, iar cu prima ocazie a pus-o în practică. „Modelele din papură sunt al doilea an pe piaţă şi sunt foarte întrebate pentru că în totalitate sunt lucrate manual. O ikebana îmi ia cam cinci-şase ore, fiindcă papura trebuie aleasă, opărită, scursă, împletită, modelată”, povesteşte femeia. Iar de trei ani familia Bârdan a adus pe piaţă brăţări în culorile mărţişorului. „Primul an nu s-au vândut aproape deloc, pentru că era model nou şi oamenii erau cam sceptici. Anul trecut am vândut doar câteva, dar anul acesta sunt la mare căutare. La moldoveni e specific un lucru: dacă are unul un obiect, atunci şi prietenii vor să îl aibă”, glumeşte femeia.

Chiar dacă este o afacere de sezon, pentru ca să aibă ce vinde, femeia confecţionează mărţişoare cu mult înaintea venirii primăverii. Elena spune că anul acesta a început să facă mărţişoare de cu toamnă, după ce a terminat de strâns roadele de pe deal. Şi tot atunci şi-a pregătit o parte din materia primă necesară, pe care cei doi soţi o procură la Chişinău, Cernăuţi şi în România. Nu confecţionează mai mult de cinci-şase mii de mărţişoare, pentru ca să nu rămână cu marfă nesolicitată. Anul acesta, preţurile variază de la un leu la 70 de lei.
Din bătrâni, se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc, albul simbolizând iarna, iar roşul – primăvara, la care se adaugă mici simboluri ale norocului: stea, soare, lună sau semilună, flori, inimă, potcoave, ancore etc. Mărţişorul este purtat la vedere pe parcursul primei luni de primăvară, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Tradiţia are o vechime de mii de ani, încă de pe vremea dacilor.