Mi-e rușine că sunt moldovean!
Aseară, am urmărit la TVM un raport despre „mitingul de protest” organizat de comuniști într-un centru județean. Încă n-am auzit ca într-o țară normală să se desfășoare mitinguri de susținere a… guvernului și parlamentului – de obicei, lumea (în toată lumea) iese în stradă și protestează ÎMPOTRIVA guvernanților. Când camera de luat vederi l-a prins în cadru pe un țăran bătrân care purta lozinca „NAȚIONALISMULUI – NU!”, când l-am auzit pe un „protestatar” vorbind într-o română stricată și când am mai văzut și monstruoasa coaliție a drapelelor tricolore cu steagurile roșii comuniste pe care le fluturau participanții în dubla lor ipostază de „protestatari” împotriva „naționalismului” și „sprijinitori” ai guvernării comuniste, pentru prima dată în viață am simțit că mi-e rușine că sunt moldovean. Dacă Lucian Blaga ar fi văzut această priveliște, ar fi scris că nu veșnicia, ci comunismul s-a născut la sat…
Acum stau și mă întreb: eu, ca moldovean din R. Moldova, cu cine (ce) să mă mândresc? Cu înaintașii mei moldoveni? Nu pot, pentru că aceștia, având o țară ce se întindea de la munte până la mare, încetul cu încetul, au pierdut-o, bucată cu bucată, de am rămas azi cu o unghie de pământ, strâns între două maluri de râuri. În timp ce alte neamuri și-au păstrat teritoriile – iar altele chiar și le-au sporit – noi, moldovenii, am ajuns să ne zbatem în câțiva kilometri pătrați… Cu asta să mă mândresc?
Să mă mândresc că-s moldovean cu înaintașii mei mai „recenți”, care după război s-au dat atât de ușor în colhozuri, au acceptat comunismul, și-au distrus bisericile și și-au uitat limba? Să mă mândresc că-s moldovean independent și suveran, că trăiesc în singura țară comunistă din Europa, că Dumnezeu m-a onorat să fiu contemporan cu Voronin și Ostapciuk care conduc cea mai săracă țară de pe bătrânul continent? Cu asta să mă mândresc?
Sau poate să mă mândresc că-s român? Da cu ce drept? Cu ce am contribuit noi, moldovenii dintre Prut și Nistru, la ceea ce se numește cultură și civilizație românească? Cu operele lui Barjanski și Kruceniuk? Cu „badea Mior” al lui Ion Druță? Cu „studiile” istorice antiromânești ale lui V. Stati? Cu acestea să mă mândresc că „sunt român și punctum”?
Mi-e rușine că sunt moldovean!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!