Dar de s-a putut. De nu s-a putut, e altă întrebare; numai noi știam vorba ceea: „La tocmeală dușmănește, dar la plată frățește” și o țineam una și bună cu zapisul nostru. Cu toată cinstea ce ni se făcea, noi ne făceam că nu pricepem și iar mai aduceam vorba la înscris. De s-a făcut, de nu, guvernul știe și treaba lui e.
La vreme de pace vom mai avea noi o vorbă de vorbit împreună și socoteli de descurcat și multe de pus la cale, nu de alta decât de dragoste pentru dnii din Dealul Mitropoliei, că nu li-i asta întâi și n-am voi să-i trecem poliță la nimeni, ci tot pe seama noastră să rămână.
Azi însă le punem toate la o parte și mulțumim lui Dumnezeu că vedem pe M.S. vesel și sănătos în mijlocul nostru și să-l putem întâmpina cu „Bun sositul între noi!”.
Căci cât despre partea M.S., netăgăduit este și va fi că ce-a stat în putința unui om cu bine și cu noroc a împlinit. Cel nevoiaș, norocul lui când nu întâlnește dușmani în drum; iar cel voinic, norocul dușmanilor că nu-l întâlnesc pe el. Și n-au avut acest noroc dușmanii, căci odată lucrul hotărât, nu mai încăpea multă vorbă și viteaza noastră oștire, cu minte de bătrân, putere de tânăr și îndrăzneală de nebun, a trecut Dunărea și s-a așezat zid, unde era primejdia mai mare și mai multă laudă de câștigat. Căci n-a întrebat câți dușmani sunt, ci unde sunt și la vreme de mare cumpănă a aruncat sabia ei într-o parte. Decât un an corb, mai bine o zi șoim! și-au zis voinicii, și unde trebuia vitejie, cu vitejie, unde trebuia bună chibzuială, cu chibzuială s-au purtat. Datoria lor au împlinit-o cu strălucire și nu dorim decât ca tot așa să rămână.
Nu dar din mândrie deșartă, nici pentru ochii vecinilor lăudăm pe-ai noștri, căci nimeni nu trăiește în lume numai pentru ca vecinul să aibă părere bună despre dânsul.
Creadă vecinii ce-or pofti, numai să ne știm noi că suntem în toată virtutea și că avem ce ne trebuie. Căci soarta armelor este-n mâinile lui Dumnezeu și, dacă s-a îndurat să răsplătească dușmanului relele ce le-am suferit în trecut, nu trebuie să ne mândrim mult, ci să ne bucurăm în liniștea sufletului c-a ieșit gâlceava la capăt pentru noi și c-avem nădejde că în curând vom avea pace, căci „pace peste pace” zice Domnul prin Isaia prorocul, și cine cunoaște ce dar are ea cu nimeni nu se sfădește.
16 decembrie 1877
