Ministrul Educației despre diplomele false ale premierului: Încă aşteptăm de la Procuratură răspunsul final (VIDEO)
”Sper că în doi, trei ani vom avea o atitudine cu totul diferită. Sper că majoritatea studenţilor , elevilor, părinţilor vor realiza până atunci că educaţia e pentru ei, nu pentru şcoală şi că merită să facă acest efort. Acesta ar fi un scenariu optimist”.
Cu privire la noutăţile legate de Bacalaureat cu care vine în acest an Ministerul Educaţiei, ministrul a punctat: ”Nu sunt prea multe noutăţi. O noutate bună pentru copiii care au făcut cursuri de limbi străine şi au un certificate internaţional, care poate să confirme că ei cunosc o limbă străină destul de bine vor primi nota 10 din oficiu. În rest, regulile rămân cam aceleaşi. Noi vom continua să asigurăm corectitudinea examenelor, folosind camerele de supraveghere, detectoarele de metale acolo unde va fi necesar şi prezenţa observatorilor”.
Totodată, oficialul a ținut să vină cu unele lămuriri cu privire la ordinul emis zilele trecute, prin care este interzisă colectarea banilor la examene. ”Doar ministerul nu va putea asigura faptul ca acest ordin să se respecte. Sperăm că vom avea contribuţia întregii societăţi. Anul trecut, spre exemplu, am avut peste o sută de sunete de la persoane care ne-au raportat că într-o instituţie sau alta s-a încercat să se colecteze totuşi bani pentru pix sau alte lucruri, bani care nu trebuiau să fie colectaţi. Atunci noi am putut să intervenim, am transmis aceste semnale către Centrul Naţional Anticorupţie (CNA). CNA a intervenit şi cred că în multe cazuri noi am reuşit să oprim aceste tendinţe. Contăm pe faptul că societatea, părinţii, elevii se informează şi cunosc că nu trebuie să plătească. Doar toţi împreună vom reuşi să combatem acest fenomen până la capăt”, a spus Maia Sandu.
– Imediat după condamnarea lui Veaceslav Negruţa aţi avut o reacţie: „Încet pică şi ultima brumă de fard de pe chipul hâd al statului captiv în mâinile oligarhilor. Nu poate fi un stat de drept acela în care oamenii corupţi sunt lăsaţi să petreacă în libertate şi să acumuleze averi uriaşe imposibil de justificat chiar şi de cel mai de succes om de afaceri de pe glob, iar oamenilor cinstiţi care au trudit pentru ţară li se terfeleşte prestigiul şi onoarea în modul cel mai laş cu putinţă”. La ce v-aţi referit mai exact?
Am fost oripilată să aflu că o persoană integră a fost condamnată într-o ţară în care nici cei mai mari hoţi nu sunt condamnaţi.
Pentru mine este un exemplu clar de poliţie politică. În acelaşi timp, este un mesaj, iarăşi foarte clar din partea celor care controlează organele de drept, adresat puţinilor oameni integri care se aventurează în funcţii publice de responsabilitate, că locul lor nu este aici.
Deci, este clar că Negruţa deranjează şi mesajul este că asemenea oameni nu trebuie admişi în sistem. Toţi cei care au fost implicaţi în instrumentarea şi examinarea acestui dosar ştiu foarte bine că Negruţa nu a tras niciun folos din funcţia publică pe care a deţinut-o. Tocmai de aceea, mi se pare un exemplu de nesimţire totală. După mine, acest exemplu reprezintă o turnură dramatică în acest proces de capturare a statului.
– Totuşi, este vorba despre 400.000 de euro. Cine ar fi putut avea folos, până la urmă? Îmi vine greu să cred că doar Pantelei Sandulachi ar fi putut beneficia de pe urma banilor.
În primul rând, domnul Negruţa a venit cu informaţii foarte clare cum a fost examinat acest dosar. În al doilea rând, câte cazuri din acestea, de decizii necontestate există în această ţară, pe care n-a fost deschis niciun dosar. Haideţi să discutăm ce înseamnă în general să fii ministru. Să fii ministru înseamnă să semnezi zeci sau chiar sute de documente pe zi. Un ministru, oricât de bun ar fi şi chiar dacă nu ar avea alte lucruri de făcut decât să semneze documente – dar vă imaginaţi că trebuie să faci şi reforme, să administrezi un sistem – nu are cum să le ştie pe toate. Iată de ce există colaboratori la minister care trebuie să-şi facă treaba bine şi care trebuie să vină cel puţin cu câteva opţiuni. În documentul pe care l-am văzut eu, nu am văzut pregătite, de către juristul Minsterului Finanţelor, nişte opţiuni argumentate şi foarte clare. Asta e situaţia. Ministrul Educaţiei din Republica Moldova nu are echipa Ministrului Educaţiei din Germania. De asemenea, Ministrul Finanţelor din Republica Moldova nu are echipa pregătită, bine plătită a Ministrului Finanţelor din Germania. Atunci când noi discutăm despre problema salariilor mici, despre calitatea funcţionarilor publici din ministere, discutăm abstract subiectul. Iată acum vedeţi un exemplu cum un om cu funcţie de răspundere îşi riscă pielea în fiecare zi, semnând asemenea documente. În primul rând, trebuie să vedem cum s-a întâmplat că Justiţia a luat o asemenea decizie şi într-al doilea rând trebuie să vedem cine a beneficiat de aceşti bani. De ce nu îl întreabă nimeni pe beneficiarul acestor bani de ce nu întoarce banii statului? Nu-i are? Ok, atunci el trebuie să fie sancţionat, pentru că există o decizie. Putem să discutăm, dacă e o decizie corectă sau nu şi dacă un ministru în Republica Moldova are toate resursele ca să ia absolut toate deciziile corect? În situaţia în care se fură miliarde, în această ţară, sunt condamnaţi oameni pentru ceva ce pare să nu fie o decizie corectă. Nu a existat nicio dovadă că Negruţa a beneficiat, într-un fel sau altul, din acest dosar, că a tras vreun folos din acest caz. Eu personal pun mâna în foc pentru integritatea acestui om şi cum spuneam, nu există prea multă lume integră în rândul politicienilor şi al oamenilor cu funcţii înalte în această ţară. Atunci când se ia o asemenea decizie pentru o persoană integră, acest lucru este strigător la cer.
– După această condamnare, Veaceslav Negruţa a făcut mai multe declaraţii. A vorbit în emisiune „Interpol” despre nişte centre decizionale în afara statului. Sunteţi încă la guvernare. Simţiţi astăzi existenţa acestor centre decizionale?
Toată lumea simte că deciziile anumitor instituţii publice nu sunt decizii independente ale acestor instituţii, ghidate doar de profesionalism, ci sunt nişte decizii luate în interes personal sau politic. E evident lucrul acesta. Care este interesul partidelor? Până la urmă, acestea duc la interese personale.
– Aţi fost printre cei care au insistat ca raportul Kroll să fie făcut public. Aţi găsit în acest document răspunsuri la întrebările legate de neregulile admise în sistemul bancar?
Am insistat ca acest document să fie făcut public din motivul că reacţia instituţiilor statului a fost una palidă, ca să nu spun că a lipsit în totalitate. În această situaţie, când credibilitatea instituţiilor publice este aproape zero, este important ca să existe o evaluare externă, pentru ca oamenii care vor să se informeze să poată să o facă. Am găsit raportul util. Bineînţeles că mi-aş fi dorit şi eu să găsesc răspunsul la mai multe întrebări din acest prim raport, dar pentru mine a fost clar că acesta este doar un raport de iniţiere a investigaţiei şi că nu poate să ne ofere răspuns la toate întrebările. Acum cred că a fost un început bun, întrebarea este ce urmează. Am văzut că cel puţin persoana care poate fi bănuită de implementarea acestor scheme – nu zic că este şi autorul pentru că aceste scheme trebuie dovedite – a fost lăsată liberă ca să poată să participe în alegeri. Mi se pare un caz extrem de ridicol şi înţeleg că legea permite, dar atunci poate trebuia deja să ne autosesizăm şi să modificăm legea, ca să nu se întâmple asemenea cazuri bizare în viitor. Nu am văzut nicio reacţie în acest sens. Am văzut iarăşi un exemplu de nesimţire totală din partea unui judecător, care a decis că acest om trebuie să fie ţinut în arest la domiciliu, şi nu în izolator, asta ca statul să mai cheltuie nişte bani acum, supraveghind această persoană. De parcă statul nu a pierdut suficienţi bani din cauza acestui om. Deci, iarăşi, sunt nişte exemple strigătoare la cer.
– Ce soluţii vedeţi în cazul unor funcţionari ca Valentin Crudu, care ar fi fost implicat direct în achiziţia frauduloasă a celor 40 de autobuze şcolare şi care a fost restabilit recent în funcţie?
Aşteptăm în continuare reacţia Procuraturii la acest caz. Din păcate, reacţia întârzie. Asta e divizarea responsabilităţilor. Nu putem noi să facem ceea ce trebuie să facă Procuratura. Între timp, aşteptăm şi decizia Curţii Supreme de Justiţie pe cazul demiterii lui Crudu. Aceasta şedinţă a fost amânată de mai multe ori şi ne întrebăm care este motivul. Oricum, vom avea răbdare şi vom aştepta ca aceste două instituţii să-şi facă treaba şi sperăm s-o facă bine. Între timp, domnul Crudu este în concediu de boală, dar îl văd la televizor făcând campanie electorală pentru candidatul PD. Pentru asta trebue să fii degrevat din funcţie. Omul este în concediu de boală. O să vedem ce documente ne prezintă şi bineînţeles că şi noi trebuie să demonstrăm că el a făcut campanie, or eu l-am văzut la televizor.
– S-a tot scris în presă despre judecătorii cu case scumpe şi maşini luxoase. Nici angajaţii din Educaţie nu rămând în urmă. Cum, bunăoară, putem explica faptul că Ion Vrânceanu, şeful Direcţiei Educaţie a sectorului Buiucani din municipiul Chiţinău, despre care au relatat colegii de la portalul Moldova Curată, are proprietăţi impresionante pentru un funcţionar: apartamente, conturi de milioane, case?
E foarte greu de explicat. Totuşi, vreau să spun că în Educaţie sunt mult mai puţini din cei care au averi impresionante, a căror provenienţă legală nu pot s-o justifice. În Justiţie avem mai mulţi din aceştia, dar avem şi aici şi acesta este un exemplu foarte bun. Acum întrebarea este de ce organele de combatere a corupţiei nu au reuşit până acum să vină cu dovezi că aceste averi nu au cum să fie justificate legal şi, respectiv, să ia măsuri. Eu ştiu că Direcţia de învăţământ Chişinău, care este angajatorul acestei persoane, a încercat de mai multe ori să-l demită din funcţie, după care a fost restabilit. Deci, aceeaşi poveste ca în alte sectoare. E un exemplu unde putem să vedem că fără intervenţia clară a organelor de combatere a corupţiei noi nu putem să facem nimic.
– Cât timp îi mai daţi Guvernului din care faceţi parte? Unii spun că sunt şanse puţine să rămână după alegerile locale, alţii sunt de părerea că va fi demis la toamnă. Ce şanse sunt ca actualul Cabinet de miniştri să-şi ducă mandatul la bun sfârşit?
Eu, din păcate, nu fac parte din aceste centre de decizie unde se hotărăşte soarta Guvernului. Suntem într-o situaţie destul de proastă din punct de vedere economic şi din punct de vedere al credibilităţii scăzute a instituţiilor statului. Deci, pe de o pare e destul de riscant să demiţi Guvernul acum, dar nu este exclus că acest lucru o să se întâmple, pentru că din start sprijinul politic pentru acest Guvern a fost unul destul de slab, fiind votat inclusiv de un partid de opoziţie. Deci, este o situaţie destul de instabilă. În acelaşi timp, noi, la Educaţie, mergem în continuare pe programul nostru, implementăm agenda, încercăm să facem abstracţie de aceste probleme de ordin politic, pentru că nu vrem ca generaţiile viitoare să plătească acest cost al incertitudinii şi al unor decizii foarte proaste. Noi vrem să ne asigurăm că generaţiile viitoare vor fi mai bune decât noi şi ca oameni care vor administra această ţară, dar şi ca oameni care vor vota pentru vitorii politicieni şi respectiv, vor reuşi să ia decizii mai bune.
– Să admitem că Guvernul pică. Unde vă vedeţi după asta?
Asta chiar nu e o problemă. Sunt atât de multe oportunităţi în această lume şi sunt atât de multe lucruri interesante pe care poate să le facă astăzi un om, că într-adevăr nu-mi fac griji. Ar trebui să regretăm nu plecarea unei persoane, ci a unei echipe. Ştiţi vorba aia: „Cimitirul este plin de persoane de neînlocuit”. Nu există persoane de neînlocuit. O echipă bună cu oameni integri este o raritate astăzi pentru o instituţie publică şi ar fi mare păcat să pierdem echipa de la Educaţie.
– Cu referire la diplomele prim-ministrului Chiril Gaburici. Există sau nu o finalitate în acest caz?
Nu există. Încă aşteptăm de la Procuratură răspunsul final. A fost un răspuns intermediar de bănuială. Acum ei trebuie să vină cu un răspuns final pe această anchetă, care să confirme sau să infirme bănuiala iniţială.
– Aţi încercat să abordaţi acest subiect cu premierul?
Ca ministru al Educaţiei sunt responsabilă de acţiunile instituţiilor din subordine. Trebuie să iau act dacă o instituţie sau alta a emis un document fals. În rest, ceea ce ţine de responsabilităţile domnului prim-ministru, sunt alte instituţii care îi pot cere socoteală.
sursa: timpul.md/anticoruptie.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
