Mă simt umilit când îi văd pe unii dintre acei care azi apar, pe la unele televiziuni, pe post de analiști politici independenți, patrioți și stataliști, și care în anii declarării Independenței R. Moldova nu erau cu noi, ci luptau împotriva noastră, împotriva Independenței. Cei care atunci ne numeau „turmă”, „țipălăi”, „extremiști” și cereau să fim băgați în pușcării pentru „manifestări antisovietice”, astăzi ne numesc „unioniști” și „antistataliști” și cer, în cel mai bun caz, expulzarea noastră în „România voastră”. Mai simplu vorbind, minoritățile etnice din R. Moldova, rămase sub același „pavilion” rusesc și comunist, au preluat principalele lozinci de atunci ale moldovenilor, ca să ne închidă gura. Frica și ura foștilor interfrontiști față de noi nu s-au stins. Dimpotrivă. Astăzi drumul R. Moldova spre Europa e barat tot de ei. Deși au trecut peste două decenii de atunci, ei nu au devenit parte integrantă a R. Moldova… Visează URSS sau, cel puțin, Rusia lui Putin. Apropo de această Rusie.
Cele mai luminate minți ale Rusiei întotdeauna au blamat spiritul șovin și ambițiile imperiale ale elitelor politice rusești. Așa a fost pe timpul țarismului, apoi în perioada sovietică, la fel se întâmplă și azi. Scriitorul Boris Akunin este la momentul de față unul din cei mai duri critici ai președintelui rus V. Putin și a politicii acestuia de redare Rusiei a gloriei imperiale de altădată. Voi cita în continuare un fragment din articolul său „Despre imperiu” în care pune un diagnostic precis al bolii de care suferă azi Rusia lui Putin.
„În fața ochilor noștri, în Ucraina au loc evenimente dramatice, urmările cărora încă nu sunt clare, indiferent însă ce întorsătură vor lua lucrurile – îl va alunga Maidanul pe Ianukovici sau Ianukovici va înăbuși Maidanul – este clar că ucrainenii se vor purta mai rău cu noi, iar țările noastre se vor îndepărta una de alta. Nici administrația ucraineană, nici poporul ucrainean nu-i vor ierta Rusiei amestecul (sau tentativele de amestec) în viața lor.
Eu nu doresc să discut cu dumneavoastră despre grava greșeală pe care a comis-o Putin. Pe mine mă preocupă cauza interioară a acestei greșeli. De ce ne trebuie nouă asta: ca vecinii noștri, obligatoriu, să aibă o poziție subordonată față de noi? De ce pentru regimul rus este atât de important să-i mențină cu orice preț pe vecini în zona de influență? De ce țările care refuză să se subordoneze Moscovei imediat devin dușmanii noștri și împotriva lor se aplică sancțiuni?
Motivul unui astfel de comportament e clar: boala fantomatică a conștiinței imperiale, încercările jalnice de a aduna rămășițele fostei măreții sovietice. Numai că nu le va reuși nici pe dracu conducătorilor noștri, în afară de daune aduse economiei și reputației rusești. Nu vor reanima ei nici un fel de imperiu!
Ei bine, despre Putin și echipa lui nu e interesant să vorbim. E interesant să vorbim despre voi, dragii mei cititori, în primul rând, ruși. Pentru voi, personal pentru voi – e important ca Rusia să fie imperiu? E important ca țările apropiate să ni se supună, iar cele îndepărtate să se teamă de noi? E important ca noi, ca și mai înainte, să fim o Țară Măreață, chiar dacă pentru asta va trebui să plătim cu sărăcie și propria libertate”?
Din păcate, astăzi, ca și ieri și alaltăieri, nu acești intelectuali dau tonul vieții politice și spirituale a Rusiei.
